Simbolul oraşului Bistriţa  

Oraşul nostru păstrează amprenta vechiului burg săsesc, Bistriţa-Nosa, dovada fiind Biserica Evanghelică, martoră a înfloririi, cât şi a decăderii, vieţii medievale transilvănene. Istoria acesteia începe încă din anul 1332, când este amintit, într-un document papal, primul paroh ce a slujit în acest lăcaş de cult.

Din punct de vedere structural, această construcţie reprezintă o bijuterie arhitecturală medieval, deorece îmbină stilul gotic cu elemente renascentiste. Acest aspect este datorat lucrărilor de renovare efectuate în anul 1564 sub conducerea arhitectului Petrus Italus de Lugano. În acest timp au loc ample lucrări de consolidare şi înfrumuseţare a faţadei de vest, fiins incluse numeroase elemente renascentiste în cadranul ferestrelor.

Acelaşi arhitect este responsabil şi de finalizarea ultimului etaj al Turnului de Veghe al cetăţii. Rolul acestuia era de a supraveghea şi de a păstra liniştea burgului, ce putea fi întreruptă de inamicii care se apropiau de oraş. În timpul unui asediu, soldaţii bistriţeni, afalţi în Turnul de Vheghe, foloseau sunetul scos de bătăile clopotelor pentru a instaura starea de alarmă în interiorul cetăţii. Meşteşugarii erau responsabili de apărarea turnurilor din zidurile fortificaţiei ce împrejmuia casele săseşti aflate în jurul Pieţei Centrale.

De această biserică se leagă o legendă referitoare la mândria şi orgoliul bistriţenilor de a nu pierde o mare realizare a vremii. Sibienii, auzind că în Bistriţa s-ar afla cel mai înalt turn din piatră, trimit doi meşteri pentru a-l măsura pe ascuns. Seara, ajunşi în burgul bistriţean, cei doi meşteri urcă în Turnul Bisericii Evanghelice şi îl măsoară cu o sfoară. Cei doi decid să înnopteze la Hanul din vecinătatea oraşului, unde îşi dau în vileag motivul sosirii lor pe aceste meleaguri. După ce toţi oaspeţii s-au retras în odăile lor, hangiu, enervat până la culme de fapta sibienilor, a tăiat vreo doi-trei metri din sfoara lor. Până în prezent, turnul Bisericii Evanghelice din Bistriţa rămâne cel mai înalt turn medieval din Transilvania, întrecându-l doar turla Catedralei Sfântul Mihail, construită însă în epoca modernă în oraşul Cluj-Napoca.

De-a lungul secolelor, Biserica Evanghelică a trecut prin mai multe incendii, cel mai recent fiind în anul 2008, în urma căruia clopotele s-au topit, distrugându-se astfel şi scările de acces în cel mai înalt punct din oraş. Timp de 3 ani, Bistriţa nu şi-a mai putut încânta auzul cu maiestuoasa simfonie a clopotelor din falnicul turn. În urma restaurărilor, acest edificiu şi-a recăpătat farmecul de odinioară ce aminteşte de măiestria saşilor bistriţeni.

Cu ajutorul saşilor bistriţeni din Germania, municipalitatea oraşului a reuşit să strângă suficiente fonduri pentru a reface clopotele distruse în incendiul din 2008, redând astfel viaţa acestui simbol al aşezării urbane.