CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINȚELE MELE!

În lumea de astăzi arta – spre exemplu: teatrul, poezia, încă mai poate avea o lucrare taumaturgică, un fior eshatologic, libertatea duhului. Pe tot parcursul istoriei au existat momente de abatere, de cădere a intelectului uman. Să ne aducem aminte că în Renaștere au fost câțiva virtuoși, care s-au îndepărtat încet-încet de la icoană, au deviat și au nimerit pe drumuri greșite. Gândiți-vă și la războaiele care au fost. În timpul războaielor, nu se putea înainta spiritual.

În lume, totul se prăbușea, chiar și Biserica. Dar, întotdeauna, a revenit, și aceasta s-a întâmplat tocmai datorită lui Dumnezeu, pentru că El, pe lângă iubire, înseamnă și frumos. Și omul are nevoie măcar de acestea două ca să se curățească, să se spele puțin. Așa cum are nevoie de post, are nevoie și de frumos. După momente de decădere, sau chiar în timpul lor, se ivesc mari artiști. 

De exemplu, în timpul comunismului au putut să apară un Nichita Stănescu, un Andrei Tarkovski și alții. În momentele de criză, arta, dacă a dorit să-L întâlnească pe Hristos, pe Dumnezeu, a putut, pentru că marii artiști, toți care au lăsat ceva în lume, au făcut-o datorită zbaterii extraordinare de a ieși la suprafață din întuneric spre lumină. Și lumina știu că înseamnă Dumnezeu, înseamnă Hristos. Și atunci sunt convins că aceste vremuri, nu atât de grele, însă extrem de tulburi datorită vicleniei cu care vrăjmașul lucrează asupra omenirii, prin falsul belșug și prin falsa pace pe care le avem, sunt mai periculoase.

Am, totuși, un îndemn pentru omul aflat într-o poziţie oarecare de conducere, în această vreme, în care resimţim o criză de conducători, de înţelegere a conducerii. Să se teamă de sine, să se considere pe sine însuși luda. Şi, probabil, mustrările astea de conștiință permanentă îi vor face să fie atenți la ceea ce fac, pentru că dacă se consideră luda, știu şi ce-a păţit acela. A umflat acei treizeci și trei de arginți, dar n-a avut ce să facă cu ei și, până la urmă, a recunoscut că a vândut sânge nevinovat. În poziţia asta sunt şi conducătorii din ziua de astăzi, care ne vând, crezând că pot să-și însușească niște drepturi, sau chiar şi oarece avere. Observăm în timp, în istorie, că Dumnezeu nu permite lucrul acesta.

În cazul conducătorului care îşi dă seama de răul pe care l-a făcut și care ar vrea să iasă din starea aceasta, soluția este, totdeauna, Biserica Ortodoxă. Orice om care a greșit se duce și își mărturisește păcatele înaintea duhovnicului, indiferent de statutul pe care-l are. Sfântul Ștefan cel Mare a greșit și el destul de mult, și ceilalți voievozi ai noștri greşeau, dar aveau duhovnici la care se duceau și se spovedeau. Cred că cei care au rezistat, care au reușit să lase ceva valabil pentru comunitățile umane de-a lungul timpului, niște înțelepciuni, niște strategii, aceștia toți s-au temut de Dumnezeu și s-au dus la duhovnic, s-au spovedit foarte frumos și au ieșit la liman.

Exemplul ultim pe care-l putem da în acest caz este regina Maria, care era o credincioasă extraordinară. Să ne rugăm din adâncul sufletului să fie recunoscută în România drept cea care a realizat Marea Unire, pentru că ea a făcut-o. Și politicienii noștri, săracii, n-au făcut decât să dezbine poporul. Toate partidele ce se luptau între ele ca năucii au văzut că singurul care-i unea era regele, punctul fix, dar să nu uităm că el era unsul lui Dumnezeu. Nu era „alesul poporului”, ce alege poporul, sărăcuțul de el…

Dacă s-ar uita puțin în istorie la acest lucru, conducătorii ar ști foarte bine ce exemple să ia și pe cine să urmeze. Astăzi controlul este atât de puternic și de mare, dar Dumnezeu nu poate fi controlat. El nu se lasă supus, și-n clipa în care te raportezi la El, devii liber.

Fragment din cartea „Dialoguri la hotarul de taină”, ediție îngrijită de Florin Caragiu, apărută la Editura Platytera. Cartea poate fi comandată aici: https://www.egumenita.ro/produse/detalii/4856-dialoguri-la-hotarul-de-tain%C4%83

Sursă foto: https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-valerian-la-frasinei-dragos-paslaru-127204.html