Gabriela VIERU – Dosar Poezia de mâine realizat de Radu Andriescu

Gabriela VIERU (n. 1998) a citit în cadrul maratonului de poezie online organizat de Simona Popescu (2020) și a debutat cu un grupaj de poeme în revista Vatra. În decembrie 2020 a fost finalistă în cadrul concursului de poezie „408” organizat de Facultatea de Litere din București. A publicat texte și în Echinox, Mafia Sonetelor, Omiedesemne etc.

1.

cine spune că 25 de secunde
e puțin timp
se înșală amarnic
25 de secunde sunt suficiente
să traversezi o întreagă intersecție aglomerată
cu viteza unui pește într-un lac de agrement
zgomot lumini magazine globuri disco
o combinație de glam și kitsch comercial
perfectă pentru oamenii care
se îmbrățișează fake
sau care nu sunt conștienți
că viața e de fapt un cumul de convenții


dac-aș putea să mă teleportez
fii sigur c-aș alege mereu
aceeași locație
o cameră micuță de băiat
cu un vitraliu hidos
văzută doar pe ecranul telefonului
mi-ar plăcea să-ți povestesc 
în fiecare dimineață
ce am visat
25 de secunde
nu e puțin timp

2. Fragment dintr-o scrioare pentru (e)L.

Acceptarea singurătății 
n-a fost niciodată o sarcină grea
oamenii se descotorosesc 
de mine ca de o haină
veche pe care o arunci în șifonier 
și pe care n-o mai porți niciodată


tu n-ai de unde să știi
fiindcă noi nu spunem ce simțim
dar sunt mai nerăbdătoare să-mi scrii
decât am fost la 6 ani
când am văzut prima dată marea
când nu-mi doream decât să strâng scoici &
să învăț să înot
ca orice copil naiv 
ale cărui singure întrebări
sunt de unde vin algele
sau de unde se aude sunetul valurilor
când pui scoicile la ureche 
ca și cum au stat atât de mult timp
împreună
încât au captat undele sonore
înăuntru 

Natura s-a gândit la toate înaintea noastră

Ultima oară mi-ai promis c-ai să
mă visezi
dacă nu reușesc avem varianta asta:
îmi programez ca într-o zi de la o anumită oră
la o altă anumită oră
să fac o sesiune de daydreaming

te rog să stingi lumina
când mă apropii de tine
încearcă să captezi 
ce simți într-o cușcă micuță cu zăvor
dă-le drumul sentimentelor
numai când ești pregătit

3.

Îmi doresc ca dragostea
să se poată manifesta
în cele mai comerciale moduri
visez la panouri publicitare micuțe
deasupra fiecărui o
pe care să scrie cu roșu îngroșat
vă aștept în număr cât mai mare
orice stricăciune se plătește
să știu când anume pot intra
fără să mi se spună
că e prea târziu
fiindcă m-am săturat de-atâtea drumuri
m-am săturat ca incertitudini emoționale
să-mi găurească trupul la
fel cum fac omizile
cu frunzele copacilor primăvara
și totuși mie nu mi-e frică
să devin inutilă
ca un balon spart în timpul unei petreceri
fiindcă frica e de fapt conștientizare
un ciocănel care-ți lovește ușor
genunchiul & te curentează în tot corpul
iar conștientizarea n-a fost niciodată un
lucru rău
a fost mai degrabă anestezia
dinaintea unei operații
pentru care nu ești pregătit

4.

puterea pe care ne-o oferă creierul
e mult mai periculoasă
decât o boală autoimună
defectul meu e că nu știu
să mimez plăcerea
asemeni unei igoane n-am știut
cum să mă comport
în fața micilor gesturi din jur
care se îndreptau spre mine
cu viteza unor albine rămase fără stup
iminența pericolului – o lentilă aburindă
gâfâi fără să mă-ntreb de ce
îmi sting fricile cu insta stories
mă hrănesc din povești
precum cea a Adelei
and that’s my toxic trait
seara încerc să accept
că pentru următoarele 8 ore
curajul va fi de partea mea
doar în vis ne putem privi sincer în oglindă
doar în vis ne putem privi

Ilustrație de Sorin Ilfoveanu.

Publicat în PrintRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *