Expoziția ,,Însemn al porfirei pe bolta de lumină”

,,Însemn al porfirei pe bolta de lumină” este titlul sub care la Iași, la Palatul Culturii, sunt expuse câteva dintre lucrările artistului Paul Gherasim, expoziția marcând centenarul nașterii acestuia. Vineri, 26 august, a avut loc vernisajul expoziției care va fi deschisă până la sfârșitul lunii septembrie. Andrei Rosetti, Codrina Ioniță și părintele Marius Pandele au făcut posibil evenimentul. Gândurile ce urmează s-au născut în urma vernisajului și a expoziției.

Forța creativă a lui Paul Gherasim vine din uimitorul dar de a sintetiza. În expoziție pot fi văzute și patru volume semnate de Ioan Alexandru, a căror copertă reprezintă lucrări ale artistului. Dialogul artă plastică – artă poetică este primul gând la care merită meditat. Anul centenarului nașterii artistului coincide cu sfertul de veac care s-a scurs de când imnograful Ioan Alexandru s-a născut în lumea pe care cei doi o cântă. Din perioada imnică a lui Alexandru doar primul volum, din 1973, ,,Imnele bucuriei”, nu are ca interfață grafică aportul lui Paul Gherasim. Pe intervalul 1976, odată cu ,,Imnele Transilvaniei”, până în 1988, cu ,,Imnele Maramaureșului”, cei doi construiesc unul dintre cele mai productive dialoguri, care poate fi așezat în veacul lor lângă dialogul dintre poezia lui Nichita Stănescu și grafica lui Sorin Dumitrescu.

Paul Gherasim este artist al simplității, care înseamnă și sinteză, iar fiecare volum al lui Ioan Alexandru poate fi rezumat prin imaginea de pe copertă. Lista lucrărilor expuse duce cu gândul la cuprinsul unui volum de Alexandru, atât prin titlurile propuse – ,,Boltă de lumină”, ,,Octogon”, ,,Stejar” etc – cât și prin recurența pe care o au ( de exemplu ,,Lambda” de 5 ori, ,,Însemne” de 8 ori, ,,Logos” și el de mai multe ori, cu varianta ,,Pro Logos” etc), recurență a unor teme așa cum avea și poetul.

Tipul acesta de a reveni la o temă devine un fel de monotonie pe care critica, de exemplu Manolescu, o sancționează, dar în esență ea devine forța care învârte ,,roata heruvică” de care cei doi s-au agățat, cu fiecare repetare a termenului-simbol, artistul, pe de o parte, poetul, pe de alta, înaintează din ,,putere în putere”.

,,Octogonul” lui Gherasim este temă cu varii reprezentări, iar Alexandru are ca temă în lirica imnică această structură geometrică care merită atenția. La Paul Gherasim dialogul geometric este între pătrat și octogon. Patru este simbolul totalizator, lumea cu cele patru puncte cardinale, patru vânturi, patru faze ale lunii, anotimpuri, elemente primordiale (apă, foc, pământ, aer), paradisul stă în răscrucea a patru fluvii primordiale, evanghelizarea canonică se face prin cei patru evangheliști și exemplele pot continua. În ce privește cifra opt, simbolistica este la fel de variată, cifră „în mod universal considerată cifra echilibrului cosmic” (Jean Chevalier). Este număr regăsit în artă și atunci când subiectul ține de registrul arhitecturii, planul octogonal fiind doar un exemplu. Cifra opt leagă cultural cele patru părți ale lumii, prin puterea de a reprezenta osatura echilibrului din lume: „Este numărul direcțiilor cardinale, căruia i se adaugă cel al direcțiilor intermediare; numărul rozei vânturilor, al Turnului Vânturilor din Atena. Adeseori este numărul spițelor de la roată, de la rotița celtică și de la Roate Legii budiste. Este numărul petalelor florii de lotus și al cărărilor Căii. Este numărul trigamelor din Yijing și al stâlpilor Ming-tang-ului; al îngerilor care poartă Tronul ceresc și al oglinzii lui Amaterasu” (Jean Chevalier).

,,Însemnele” lui Gherasim, dublate de cromatica aleasă au puterea de a absorbi în ele. Artistul nu creează pentru ca din preaplinul compoziției să irumpă spre privitor, ci golește, estompează, îndepărtează tocmai pentru a absorbi în imagine. Înșurubarea a două trei elemente geometrice îl ajută în acest demers, care poate fi sintetizat liric de prietenul poet: ,,sorbit de nebunia din lumine”.

,,Octogonul” pictorului Gherasim și a poetului Alexandru ține de actul creației. Ziua dintâi a creației, ,,să fie lumină”, este înțeleasă și prin a opta zi, ziua octavă, a luminii neînserate, a cerului și pământului nou, despre care cei doi doxologesc prin imagine și cuvânt poetic. Paul Gherasim e explicit în acest sens, când conduce hermeneutic lectura imaginii prin text: ,,Cuvântul-Lumina / alfa prin omega / întâia zi e a opta”. În acest sens, cei doi devin creatori în preaplinul zilei octave, „a luminii de dincolo de lumi venind.”

Paul Ghersaim e artistul care a înțeles și a vorbit despre ,,darul vederii” sau despre ,,stră-vedere”. Și în acest sens se întâlnește cu Ioan Alexandru, iar prin ,,stră-vedere” cei doi devin mistagogi. Dimensiunea lor mistagogică îl ajută pe privitor / cititor în a se apropia de taine, ei îngrijesc Taina.

Lumina artisului este orbire, sau cum ar spune Alexandru: ,,Lumina nu-i decât orbia / ce leagă cerul de pământ”.

Paul Gherasim stăpânește limba culorilor, iar albul devine cadrul lui productiv pe cele trei paliere (divin, sacru și profan), după schema hermeneutică propusă de Fr. Portal (,,Des Couleurs Symboliques”). Purpuriul este a doua zonă cromatică specifică artistului, implicit a expoziției, iar porfira, sub semnul căreia stă în fapt și expoziția, este zona cea mai explorabilă teologic în înțelesul ..stră-vederii” Întrupării. Astfel, ,,Porfira octagonului” devine lucrarea care amintește de teologia întrupării la Sfântul Andrei Criteanul, ,,ca din porfiră s-a țesut trupul lui Emanuil”.

Logositatea lucrărilor este amprentată atât de octogonul circumscris pătratului, fapt care l-a îndreptățit pe pr. Dragoș Bahrim la vernisaj să vorbească despre întruparea ,,Logosului” și sursa la care cu siguranță artistul a avut acces, teologia mistagogică a Sf. Maxim Mărturisitorul, cât și de stilizarea literei ,,lambda”, care si dă titlul multor lucrări. ,,Lambda” devine deschidere spre eshatologic, nuanță care conferă lucrărilor și un discurs iconic.

Decorul aproape încețoșat al acestor simboluri mi-a amintit de romantismul artistic, ,,acel copil al cețurilor” (Baudelaire), iar ,,slova de foc” a lui Gherasim este conturul catedralei gotice din pădurea lui Caspar Friedrich David.

Paul Gherasim ne amintește, prin acest colaj de lucrări, că este unul dintre marii artiști contemporani care încă se cere lecturat, iar lucrările lui orbesc mistic pentru că nasc vederea.

Paul Gherasim esențializează iconic dar și în cuvântul scris. Scurtele meditații lirice din volumul ,,Fratele meu”, amintesc de haiku-ul japonez, respectă comprimarea ideii în mai puțin de zece cuvinte, chiar dacă nu au forma clasică de 17 silabe (5, 7, 5), dar păstrează din esența acestuia capacitatea ca totul ,,să fie viu și semnificativ” (T. D. Suzuki), iar în spațiul oriental această formă de manifestare lirică este ,,floarea concluzivă a întregii culturi orientale” (R. H. Blyth). Paul Gherasim se folosește de acest mod succint al expresiei, din care lispește acțiunea pentru a prima existența, ,,das Sein-ul” . Această formă de expresie tip ,,haiku” este ,,la limita dintre poezie și semnificație” (Dan Constantinescu), în care, după expresia lui Blyth, prin ,,iluminare temporală” pătrundem în viața lucrurilor. Paul Gherasim pătrunde în miezul de foc al cuvântului, al semnificațiilor și de acolo dă mărturie prin simplitate. ,,Logos / cinci litere / cuprizând nesfârșirea”. Sau ,,Din cer / pe pământ / picură lumina”.

Semnul ,,lambda” este recurență, iar stilizarea în varii forme grafice și cromatice acoperă o anvergură largă de semnificații teologice. Forma de arcadă frântă e semnul frângerii de sine, e semn al Emausului (,,pe frângerea de Sine-L cunoscură” ar spune Ioan Alexandru). Invitația pictorului la verticalizare vine prin frângere. Ea este adevărata boltă a înălțării. ,,Lambda” este și ușă, ușă purpurie, iar fanta delicată din miezul literei este invitație la un ,,dincolo”. Și prin aceste mesaje, opera lui Gherasim nu este o revărsare spre lume ci o sorbire a lumii în ceea ce el ,,vede”.

În expoziție privitorul poate contempla o serie de studii ,,Însemne”, variații de monograme dar și de ,,alfa” și ,,omega”, la fel, reluat permanent de Ioan Alexandru.

O lucrare care iese din tematica majoră, aceea a ,,Însemnelor”, este ,,Vălul copilăriei”, din care nu lipsesc însemnele amintite, aici crucea și X -ul, dar lucrarea propune o unitate a inocenței, cei trei copii sunt plasticizări ale unei antropologii eshatologice, o Troiță a inocenței prin ,,stră-vedere”. Și prin acești copii cu ,,trupuri mari de îngeri de lumină”, din hora inocenței, Ioan Alexandru ne-ar aminti că ,,Lumină-i fiecare  prunc / Ce trece luminos pe lângă tine”.

Lucrările acestui pictor rămân un tainic cadru productiv pentru cei care le contemplă, iar interpretările de adâncime ale acestui original demers artistic sunt abia la început. Gustul din urmă al acestei bucurii de a fi în fața operelor lui Paul Gherasim a fost pentru mine acela că taina mesajului artistului, descoperit prin ,,darul vederii”, constă și în faptul că te vede înainte de a se lăsa văzut.