Imagini spre apus- poem cu versuri libere

Vedeam aceleași rafturi lucioase și înțepenite

Îmi ziceai că e semn de ,, prea multe cărți”

Zâmbeai când dădeai peste o nouă pagină

Ca un Mic Prinț, găsindu-și trandafirul printre pietre și stânci

Simțeai că trăiești

Deși durerea de picior te pișca de fiecare încheietură

Ca un om metamorfozat în gânganie

Te întrebam cum ești

Același răspuns, mereu

,,Sunt bine”

Dar nu erai

Vorbeai despre excursii, despre tot ce iubeai mai mult

Dar nici măcar atunci, nu erai lăsată în pace

Observai gângania neobosită

Urca spre un nou os, o noua articulație

Trebuia să mai distrugă ceva

Era o creatură, sau un fel de suferință mută

Un fel de ,, cu mine trebuie să supraviețuiești de acum”

O obișnuință devenită un adevărat infern

Poți doar să mergi înainte

Nu este permis să privești înapoi

Dacă îndrăznești să te uiți în urmă

Te îngrozești

Ca de un gând necopt

Amintirile sunt umbre

Trebuie să le lași acolo, neatinse

Durerea e mai mare

Îndemnul e rezistă

Rezistă pe fundalul strigătului în tăcere!

Rezistă pe fundalul fiecărui pas ucigător!

Rezistă pe fundalul plimbării devastatoare!

Și, dacă boala te ajunge

Gângania stă la pândă

Cu firele încrețite și tentaculele pregătite

Îți pui mâna pe umărul meu

Picioarele înțepenite, capul plecat, vocea joasă: ,, Nu mai pot! ”

Autor- Cristiana Georgescu

Sursă foto- Pinterest