Medici – scriitori sau scriitori – medici ( 8 )

Alfred  Döblin, un trecător prin Alexanderplatz din Berlin

În centrul Berlinului, ca o inimă ce pulsează prin arterele înconjurătoare, se află Alexanderplatz, cea mai largă piață publică a capitalei Germaniei. A fost botezată după țarul Rusiei, Alexandru I, aflat în vizită pe aceste locuri în 1805, la invitația regelui Prusiei – Frederick Wilhelm al III-lea. Are o alură modernă, plină de construcții impunătoare din sticlă și beton, așa cum este, de pildă, Turnul de televiziune. Este o piață pietonală, doar tramvaiele având acces aici la suprafață, în timp ce metroul îi sfredelește măruntaiele. Locuitorii Berlinului o alintă simplu, Alex, ca și cum s-ar adresa unei iubite. A devenit cel mai popular loc din Berlin, punct de plecare pentru vizitatori sau spațiu de promenadă pentru berlinezi, ca și un important centru comercial, cu magazine de toate soiurile. În urmă cu o aproape o sută de ani, deși arăta cu totul altfel, era tot miezul Berlinului, fiind portretizată într-un roman care-i poartă numele. Autorul este un evreu stabilit în Berlin, realizator al unei literaturi așa-zis urbane ce descrie viața dintr-o  metropolă modernă.

Alfred Bruno Döblin a venit pe lume la 10 august 1878, în orașul Stettin, din Pomerania, provincie a Germaniei, ca fiu al unor evrei asimilați. Între timp, istoria și-a făcut de cap cu popoarele și harta Europei a fost redesenată de mai multe ori, astfel încât azi, Stettin se numește Szczecin și se găsește în Polonia. La vârsta de 10 ani s-a mutat cu familia în Berlin, oraș unde va trăi peste patru decenii și de care va rămâne îndrăgostit toată viața. Berlinul a devenit fereastra lui Döblin către lume, pentru că, așa după cum avea să noteze mai târziu, era „un berlinez cu noțiuni vagi despre alte orașe și regiuni.” Nu e de mirare că s-a simțit dezrădăcinat atunci când a fost nevoit să părăsească capitala și țara pentru a scăpa de prigoana nazistă.

Döblin nu a fost un elev strălucit nici la gimnaziu, nici în liceu, privind cu aversiune o școală cazonă și patriarhală, închistată în convenționalism. Rigiditatea educațională a fost respinsă de spiritul său rebel, înclinat spre artă și libertate, deoarece se simțea atras de literatură. Cu toate aceste aspirații, în 1900, după absolvirea liceului, se îndreaptă spre medicină la Universitatea Friedrich Wilhelm (acum Universitatea Humboldt) din Berlin, iar din 1904 își va continua studiile la Freiburg im Breisgau, important centru universitar, axându-se pe neurologie și psihiatrie. De altfel, dizertația sa finală este tot din domeniul psihiatriei: „Perturbări ale memoriei în psihoza Korsakoff”. A fost susținută în 1905, la terminarea facultății, și publicată în același an într-un jurnal medical.

Începutul carierei medicale nu a fost lipsit de impedimente. Respins la Stettin din cauza originii sale evreiești, lucrează pentru început la un azil regional din Regensburg, înainte de se transfera în 1906 la o clinică de psihiatrie din Berlin. Lucrează aici ca medic asistent timp de doi ani, apoi se transferă la Spitalul orășenesc „Am Urban” din Berlin, unde s-a dedicat medicinii interne. În 1911 și-a deschis primul cabinet privat în cartierul Kreuzberg, pentru a se muta ulterior într-o zonă muncitorească a Berlinului. Pe 23 ianuarie 1912 s-a căsătorit cu Erna Reiss, fiica unui bogat industriaș evreu. După izbucnirea Primului război mondial, pentru a evita recrutarea, Döblin se prezintă ca voluntar în decembrie 1914 și a fost trimis ca medic militar la Saargemünd. După entuziasmul războinic de la începutul conflagrației, împărtășit de mulți tineri intelectuali germani, trece treptat pe poziții pacifiste, impresionat de ororile de pe front. Se îmbolnăvește de tifos în 1917, iar după vindecare este trimis la Hagenau, în Alsacia. La începutul anului 1919, după terminarea războiului și înăbușirea revoltei comuniste, revine în Berlin și își deschide un nou cabinet medical în apartamentul său de pe Frankfurter Allee, având o situație financiară zdruncinată. În perioada postbelică aderă la idei de stânga, fără a fi membru al unui partid politic, dar se alătură în 1925 unui grup de intelectuali progresiști, cu vederi socialiste, printre care Bertolt Brecht, Johannes R. Becher, Ernst Bloch, Hermann Kasack și alții.

Berlin – Alexanderplatz

Alfred Döblin a cochetat cu scrisul încă din timpul școlii, dar primul său roman s-a pierdut. Un alt roman, „Cortina neagră”, a fost conceput în anii studenției, dar avea să fie publicat în revista expresionistă „Der Sturm” (Furtuna) abia în 1912. Întâlnirea sa cu muzicianul Herwarth Walden, fondatorul revistei „Der Sturm” avea să ducă la o fructoasă colaborare literară cu acest jurnal și la o apropiere de mișcarea expresionistă germană. Întâlniri regulate aveau loc la Café des Westens de pe Kurfürstendamm sau la crama Dalbelli. I-a cunoscut astfel pe poetul Else Lasker-Schüler, pe pictorul Ernst Ludwig Kirchner, ilustrator al cărților sale, dar și pe scriitorii Richard Dehmel, Erich Mühsam, Paul Scheerbart, iar mai târziu pe mult mai cunoscuții Bertolt Brecht și Thomas Mann. Autorul utilizează pentru prima dată în această lucrare tehnica montajului literar, pe care o va dezvolta cu un succes deosebit în capodopera sa ulterioară, „Berlin Alexanderplatz”. A urmat romanul „Cele trei salturi ale lui Wang Lun”, inspirat dintr-o răscoală din China secolului al XVIII-lea, tipărit în anul 1915. Scrierea avea să-i aducă consacrarea în lumea literară germană, dar și un premiu în bani în valoare de 600 de mărci.

După război se instaurează Republica de la Weimar și Germania anilor 1920 va trăi cu frenezie efervescența culturală izvorâtă din descătușarea intelectuală. Era perioada premergătoare ascensiunii național-socialismului lui Hitler și a translației spre dictatură. Döblin produce destul de mult în acest timp: „Wallenstein” (1920), roman istoric început din timpul războiului, „Munți, mări și uriași” (1924), roman științifico-fantastic, „Călătorie în Polonia” (1925), jurnalul unui voiaj în Polonia, când a vizitat și locurile natale. În anul 1920 a fost primit în Asociația Scriitorilor Germani, devenind chiar președintele acesteia în 1924.

În 1929 este publicat „Berlin Alexanderplatz”, romanul său cel mai expresionist care avea să-l facă cunoscut în toată lumea și să aducă o nouă tehnică în conceperea unei scrieri epice, preluată ulterior și de alți autori. Prin aceasta, Döblin se distinge ca unul dintre creatorii romanului modern. Prin folosirea montajului cu aspect de cinema se îndepărtează de romanul tradițional căutând să imprime acțiunii un ritm cât mai alert și mai captivant. Aflăm astfel povestea unui individ aparent banal, Franz Biberkopf, eliberat din închisoare, dornic să revină în societate și să ducă o existență normală. Lumea de „afară” pare mai dură decât cea din detenție și nu este dispusă să-l primească cu brațele deschise, supunându-l la tot felul de încercări. Autorul intervine în viața personajului său cu un limbaj familiar și liber, într-un argou berlinez greu de transpus în alte limbi. Alături de un imaginar cor de sfătuitori, comentează acțiunile lui Franz și îl povățuiesc în labirintul vieții sale, stârnind zâmbete ironice cititorului prin naivitatea lor. Franz e un proletar și se mișcă în cartierele muncitorești din preajma Alexanderplatz, astfel încât toată intriga pare a se învârti în jurul acestei piețe. Orașul, pulsând în permanență, devine un personaj în carte, adăpostind în pântecele său atâtea speranțe și mai ales deziluzii. Autorul dezvoltă așadar o literatură urbană, descriind viața unui mare oraș, cu aglomerație, zgomote și o viață tumultoasă și nemiloasă. Tendința spre bine și umanitate a lui Franz este anihilată de o societate mizeră și violentă, înclinată spre autodistrugere. În final, găsește calea spre a ajunge la normalitate, depășind toate ispitele, ducându-și traiul comun în mijlocul marelui oraș. Romanul a fost tradus în numeroase limbi, inclusiv în română, a cunoscut mai multe ecranizări, iar Döblin însuși l-a adaptat pentru teatrul radiofonic.

Cu „Berlin Alexanderplatz” a atins o culme a vieții artistice, dar și personale. Ajuns faimos în toată lumea, inițiator al unei tehnici noi în conceperea unui roman, poate să se bucure pentru o scurtă perioadă de tihnă și apreciere. Pentru că în curând va începe coborârea. În 1933, după venirea la putere a lui Hitler, Döblin și familia sa au fost nevoiți să părăsească o țară unde evreii sunt persecutați și, după o scurtă ședere în Elveția, se stabilesc la Paris. A obținut cetățenia franceză în 1936 și a continuat să scrie romane și eseuri, astăzi aproape uitate, fiind departe de valoarea „Alexanderplatz”-ului. Tăvălugul nazismului avea să-l urmărească și în țara lui adoptivă, pentru că în primăvara anului 1940, trupele germane au invadat Franța și au ocupat Parisul. Trecând prin multe momente de cumpănă, pleacă în Portugalia, pentru a traversa ulterior Atlanticul și a debarca în S.U.A. La fel ca alți scriitori germani, a ajuns la Los Angeles, iar un an mai târziu s-a convertit la catolicism. După 1945 a revenit într-o Germanie ruinată și divizată și a continuat să scrie la diverse publicații și reviste, având ca scop reconstruirea vieții culturale și intelectuale a Germaniei. Departe de succesul său din urmă cu două decenii, a constatat cu amărăciune persistența ideilor naziste și în climatul postbelic și că încercările sale erau uneori inutile. Alunecă spre pesimism și izolare, simțindu-se marginalizat de pe scena literară formată după război. La aceasta a contribuit și sănătatea sa tot mai deteriorată, din cauza bolii Parkinson de care suferea. Se tratează în diferite clinici din Germania, dar boala continuă să-l macine și îl răpune pe 26 iunie 1957 la Emmendingen. A fost înmormântat în satul francez Housseras din munții Vosgi, alături de fiul său Wolfgang mort în 1940.

Azi, numele lui Alfred Döblin este acoperit tot mai mult de colbul vremii, rămând în umbra altor mari scriitori germani: Thomas Mann, Bertolt Brecht, Günter Grass sau Franz Kafka.

Surse:

www.britannica.com/biography/Alfred-Doblin

en.wikipedia.org/wiki/Alfred_Döblin

Iain Bamforth,  Alfred Doblin, Br J Gen Pract., 2009, 59, 958.

www.imdb.com/name/nm0246841/bio?ref_=nm_ov_bio_sm

Surse foto:

https://images.app.goo.gl/7NSkX7ggYvy5Kjju5

https://images.app.goo.gl/w8DNAKAT7FgakyA1A

Publicat în Cultură, LiteraturăRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *