Din ciclul : Timpul sacru Sărbătorile de altădată – De la Sfânta Vineri la Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iași (14 octombrie)

Sărbătoarea Sfânta Vineri, ținută cu mare dragoste și evlavie în spațiul românesc, provine din cultul zeiței romane Venera (latinescul venere înseamnă „ziua săptămânii dedicată lui Venus” ( zeița iubirii și frumuseții și numele planetei Venus, cunoscut ca Luceafăr), zeița frumuseții și a dragostei din mitologia romană.         

Până în veacul al XIX-lea, sărbătoarea era numită Vinerea Mare de Toamnă sau Vinerea celor 12 Vineri, aceste denumiri folosindu-se  chiar dacă sărbătoarea cădea în oricare altă zi a săptămânii. Auzindu-se de minunile săvârșite de moaștele Sfintei Cuvioase Paraschiva, aduse de Domnitorul Moldovei Vasile Lupu la Iași în anul 1641, sărbătoarea a mai fost numită și Sfânta Vineri de la Iași, extrem de rar spunându-se altădată că pe 14 octombrie este sărbătoarea Sfintei Cuvioase  Paraschiva. În fond, nu e nimic greșit, în timp ce onomasticul grec paraskevi nu înseamnă altceva decât, „a cincea zi a săptămânii”, adică tocmai vineri.       

Sfânta sau Maica Vineri era personificarea ziei de vineri. Această zi, sub influiența creștinismului,  a devenit cea mai importantă zi a săptămânii, după ziua de duminică. Sub chipul sfintei se ascund două personaje diametral opuse;  o sfântă creștină, diurnă (dezi), preponderent benefică și una nocturnă (de noapte), cu precădere demonică (apropiată  structural de Joimărița sau de Baba Cloanța). Era socotită stăpână peste lumea femeilor, activitățile acestora, în special torsul, fiind riguros „controlate” de către sfântă. Apărătoare a călătorilor, animalelor și păsărilor, Sfânta Vineri dăruia, se zice, frumusețe fetelor; apărea ades în vis femeilor, spunându-le diverse leacuri băbești.  Se pare că pe vremuri era cea mai importantă divinitate a femeilor, cele măritate fiind sub protecția ei directă. Tocmai de aceea, în nici o vineri din an, inclusiv pe 14 octombrie, femeile nu aveau voie să toarcă, să spele rufe sau să prepare pâine. Despre femeile care îndrăzneau să coasă sau să toarcă  pe 14 octombrie se credea că vor face negi pe mâini. Se mai spune că femeile care se încumetau la aceste activități oprite (prohibite), erau orbite de către Sfânta Vineri sau erau lăsate văduve, sfânta fiind și ea văduvă. Dintre celelalte activități interzise amintim; spălatul pe cap,  (făceai viermi), împrumutatul din casă (seca sporul casei!),  petrecerile și „amestecătura trupească”! În schimb, erau recomandate, mai ales în Vinerea Mare, descântatul („seacă puterea bolii și dă îndărăt”) și dereticatul prin casă.         

De regulă în Vinerea Mare se ținea, în special de către femai, post. Uneori se făceau și praznice, dându-se de pomană colaci și mere.  Prin unele locuri se alegeau turmele și se năpusteau berbecii printre oi, obicei numit Nunta Oilor, fiind, uneori,  și zi de soroc, de socotelui pentru ciobani și pândari (paznici). În general, oamenii nu lucrau „fiind rău, pericol de trăsnet, de grindină, de boli de ochi și de cap”. Mulți oameni își întorceau carul  cu proțapul și jugul spre fundul ogrăzii (curții), semn că se apropia iarna, apoi plecau prin târguri pentru a-și cumpăra îmbrăcăminte groasă pentru iarnă; de altfel exista credința că la  Vinerea Mare își cumpără cojoc și Sfântul Soare. Dimineața, ciobanii urmăreau oile, sperând că se vor împrăștia, semnul acesta indicând că urma o iarnă blândă.         

 Așadar, în „spatele” Sfintei Paraschiva se află Sfânta Vineri din credințele românilor, popularitate de care se bucură astăzi Sfânta Cuvioasă Paraschiva, datorându-se, în bună măsură, și înaintașei sale mitice Sfânta Vineri.

În concluzie, rezumând, reținem că Sfânta Paraschiva de astăzi cumulează trăsăturile unei străvechi divinități a naturii, devenită ulterior zeiță a dragostei,  precum și elemente din cultul Maicii Domnului. Acestea, dar și minunile moaștelor Sfintei Cuvioase Paraschiva de la Iași, ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove i-au adus faima binecunoscută, dând naștere la cel mai mare pelerinaj din România.

DRAGOMIR  VLONGA                     – Alba Iulia –                   16. 10. 2024