Gânduri despre Basarabia

Basarabia-fiica de la Est a patriei-mamă România, atât de asuprită si batjocorită de-a lungul anilor de către cei ce au vrut-o cu forța, răpită prin uneltiri abjecte si siluită ani de-a rândul. Motiv de confruntare pentru unii, călcată în picioare de un inamic perfid. Fiica pentru îngrijire s-a luptat cu eroism si sa murit cu demnitate acum aproape opt decenii. Iar astăzi, părăsită deopotrivă de mamă, dar și luându-și soarta în piept, neregăsindu-se într-o lume a românismului. Țara dintre Prut și Nistru, ciuntită de rădăcinile ce intra în apele Dunării si la Marea Neagră săracă si bogată deopotrivă, cu încă mulți români nu se mai regăsește într-un teritoriu de tradiție românească, vegheată de umbra cetăților Hotin, Soroca si Tighina, cu o istorie veche, caută încă liniștea bulversată de-a lungul veacurilor de năvălitorii de la Răsărit. Să nu uităm că, acolo, pe plaiurile basarabenilor, pline de grăne, pline de dor, cu oameni cu îngrijire-și cântă viața așa cum e ea, cu vinurile ce te duc în sublim, cu femei frumoase, sunt multe pagini de istorie românească. Dacă fratele de la vest, Ardealul, face parte din trupul Patriei-mamă, trebuie să privim si să ne gândim cu mai mult curaj, înțelepciune și inimă, și pentru Moldova de dincolo de Prut.

ARAD, 21.12.2021

Eugen-Dorin Spătaru