În fiecare an pe 29 iulie românii sărbătoresc Ziua Imnului Național

 Imnurile tuturor statelor sunt făcute să elogieze țările cu bogățiile naturale, istorice și umane.  Ideea  unui Imn Național al românilor a apărut încă din anul 1840, pentru a se cânta la festivitățile oficiale la care era prezent domnitorul țării.

           Ziua Imnului Național al României – „Deșteaptă-te  Române!”, simbol al unității Revoluție Române de la 1848, este sărbătorită an de an la 29 iulie, dată la care în anul 1848, „Deșteaptă-te  Române!”, a fost intonat pentru primadată oficial în  Grădina Publică din Râmnicul Vâlcea, în prezent Parcul Zăvoi, la inițiativa  viitorului domnitor Știrbei Vodă (n. 17 aug. 1799 Craiova – d. 13. apr. 1869 Nisa – Franța).

           Ziua Imnului Național  al României, a fost instituită la inițiativa Senatului României, în anul 1998, prin Legea Nr. 99/1998, care prevedea că aceasată zi de 29 iulie va fi marcată de către autoritățile publice și de către celelalte instituții ale statului, prin organizarea unor programe și manifestări cultural- educative cu caracter evocator și științific, în spiritul tradițiilor poporului român, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale  și ale Ministerului de Interne.

         În același an 1998, în cadrul manifestărilor prilejuite de împlinirea unui secol și jumătate de la Revoluția Românilor de la 1848 Banca Națională a României a pus în circulație în scop numismatic două monede din aur cu valoare nominală de 500 și 1000 lei dedicate acestei aniversări, potrivit Circularei nr. 12/ 1998 a BNR.

        La originea Imnului Național al României  – „Deșteaptă-te Române!”,se află poemul patriotic „Unu Răsunetu” si „Răsunet” ( care cu timpul devine „Deșteaptă-te Române!”), scris de Andrei Mureșanu (n. 16 noiembrie 1816 Bistrița – d. 12 octombrie 1863 Brașov), poem publicat în premieră cu titlul original în suplimentul „Foaie pentru minte , inimă și literatură” al revistei „Gazeta de Transilvania” din Brașov, nr. 25/ 21. 06. 1848, fiind tipărită în limba română, cu caractere chirilice specifice perioadei. Se presupune că poemul ar fi o replică, un ecou, un răspuns la poezia „Către români” a lui Vasile Alecsandri, publicată în nr. 21 a aceleiași reviste. Poezia transmisă pe foi volante, având un puternic caracter mobilizator, patriotic, a fost repede receptată, devenind în scurt timp, imn  popular în toată Transilvania. 

         Privind autorul real al partiturii muzicale au circulat mai multe ipoteze: Una  dintre ele îl consideră ca autor tot pe Andrei Mureșanu. Altă ipoteză îl menționează ca autor pe Gheorghe Ucenescu, în vârstă de 14 ani, elev și colaborator a lui Anton Pann ( n. 1 ian. 1796 Siliveni – d. 2. nov. 1854 București ). În ipoteza finală, este considerat autor oficial al muzicii imnului Anton Pann, inspirat și din cântecul bisericesc „Din sânul maicii mele”. Primul care l-a cântat a fost tânărul Gheorghe Ucenescu, care l-a și  răspândit în rândul tinerilor.  Afirmația unora, că nu se cunoaște autorul melodiei imnului „Deșteaptă-te Române!” este falsă și antiștiințifică. 

          Mesajul de patriotism și libertate, a dus cântecul în Moldova și Țara Românească. Devine imnul luptătorilor pașoptiști, având un puternic suflu patriotic și revoluționar, Nicolae Bălcescu l-a numit „Marsillieza Românilor”. Înregistrarea acestui cântec pe disc a fost făcută primadată  în anul 1900, în SUA, fiind interpretat de către cântărețul  Alexandru Pascu. Prima variantă corală a cântecului  a fost înregistrată în 1910, de Corul „Ioan Vidu” din Lugoj.  Tot în anul 1910, s-a realizat prima înregistrare instrumentală de către Fanfara Batalionului 2 Pionieri București, împreună cu Fanfara Regimentului „Ștefan cel Mare”  Iași. 

           Conținutul  profund patriotic și național al poeziei a fost de natură să însuflețească  militanții și militarii pașoptiști,  în lupta pentru drepturi naționale, mai ales ale celor din Transilvania.  A fost intonat în timpul Războiului de Independență ( 1877-1878 ), în Primul Război Mondial (1914-1918) și la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. A fost de asemenea intonat în cel de al Doile Război Mondial  (1939-1945).

           „Deșteaptă-te Române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat însă în timpul Revoltei  muncitorilor de la Brașov , din 15 noiembrie 1987 și în timpul Revoluției Române din 22 Decembrie 1989. Imnul alături de Drapelul României s-a înălțat și s-a auzit pe străzile Bucureștiului, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel instituirea sa ca imn național a venit de la

sine, impunându-se generalizat, fără șovăire sub presiunea manifestanțiilor, înlocuind vechiul imn „Trei Culori”.

         Imediat după Revoluția din Decembrie 1989, „Deșteaptă-te Române!” ,  pe 24 ianuarie 1990, prin decret-lege, cântecul a trecut  la rang de  Imn Național al României, fiind consacrat prin Constituția din 1991, modificată și completată  prin Legea de rervizuire nr. 429 din 2003. Astfel în forma actuală, Constituția prevede prin Art. 12, că Imnul Național al României este: „ Deșteaptă-te Române!”, acesta fiind considerat simbol național, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului.

         Timp de câțiva ani , imnul „Deșteaptă-te Române!” a fost și Imnul Național al Republicii Moldova, fiind înlocuit în 1994 cu imnul „Limba  noastră”.

          Îmnul Național al României este format din 11 strofe, fiind cântate la ocazii festive doar patru strofe și anume strofele: 1, 2, 4 și 11.

          Încă din primii ani după 1800, preocuparea românilor a fost să aibă un cântec care să-i mobilizeze, care să devină imn național. În acest context, apare actualul Imn Național, dar nu trebuie trecut cu vederea și alte încercări dintre care istoria consemnează că Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a organizat un concurs public în anul 1862 pentru  a desemna Imnul de Stat, al noului stat  construit în urma unirii Principatelor Române, oferind ca premiu câștigătorului 100 de gabeni.  Câștigătorul a fost Eduard  Hubsch, violonist și compozitor, cu piesa instrumentală fără versuri „Marș triunfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor”. Aproape cu 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri (n. 21.iul. 1821 – d. 22 aug. 1890) a scris „Imnul Românesc Regal”, cel care avea să devină imnul de stat al României și a fost intonat pentru prima dată în 10 mai 1881  în ziua încoronării regelui Carol I. Acesta a fost cântat în România până în anul 1947.

           Al doilea imn al țării se numea „Zdrobite cătușe în urmă rămân”, introdus la 4 ianuarie 1948, odată cu trecerea de la monarhie la regimul comunist.  După abdicarea regelui Mihai I. la 30 dec. 1947, multe cântece revoluționar-patriotice au fost interzise aplicându-se pedepse cu închisoarea dacă  erau fredonate. 

           Cel de al treilea imn a României a fost  „Te slăvim Românie”, intonat până a venit Nicolae Ceaușescu la putere.ca președinte.

            Al patrulea imn pe care l-a  ales  Ceaușescu a fost  „ Pe al nostru steag e scris unire ”, compus de Ciprian Porumbescu (n. 14. oct. 1853 Șipotele Sucevei, – d. 6. iunie. 1883 Suceava), în anul 1880 la vârsta de 27 ani.

            Al cincilea imn pe care l-a avut România  și care a rezistat până la Revoluția din Decembrie 1989, a fost „Trei culori”, înlocuit de cel pe care România îl are astăzi „Deșteaptă-te Române!”

           Imnul și drapelul, ne adună, ne unește român cu român, ori unde ne-am afla în lume, ne trezește sentimente și emoții, ne dă energie și putere de a iubi până la sacrificiu suprem țara și valorile ei, ne  dă putere să ne simțim stăpâni în țara noastră, să avem o identitate, să fim liberi, ne dă aripi să zburăm spre înfăptuirea celor mai măreșe țeluri. Imnul se intonează în cele mai importante și delicate momente și evenimente pe care le trăiește țara. Este o rugăciune a românilor care trebuie tradusă în fapte. Imnul îi însoțește pe sportivii noștri în competițiile internaționale și marchează solemn victoria acestora. Imnul este și trebuie să fie în sufletele și inimile fiecărui cetățean român. Imnul Național al României este unul singur și reprezintă Statul Național Român Suveran și Unitar.

DRAGOMIR  VLONGA               – Alba Iulia –              18. 07. 2023