Interviu cu actrița Ludmila Cioflică, de la grupul teatral Skepsis din Alba Iulia

Duminică, 25 septembrie 2022, a avut loc un spectacol stradal în localitatea Vinerea, județul Alba. În prezența a 250 de spectatori, pe strada Morilor din localitate, grupul teatral Skepsis din Alba Iulia a jucat piesa „Rețeta fericirii”. „Este mult mai greu să cucerești un public în stradă decât în sală.” ne spune actrița Ludmila Cioflică.

Teatrul de stradă este o formă de spectacol teatral prezentat într-un loc public în aer liber. Această formă de spectacol a fost practicată în toată lumea încă din Antichitate. În cinstea zeului grec Dionis, spectacolul de stradă apare în Grecia într-o atmosferă festivă. Teatrul de stradă revine în Evul Mediu, în secolul al X-lea, iar în perioada Renașterii spectacolul abandonează încet strada pentru a intra în cameră. Teatrul „scris ia locul teatrului „spus”. Din anii ’70 spectacolul de stradă este transformat de apariția unui număr mare de companii și festivaluri.

Despre acest gen de teatru am discutat cu actrița Ludmila Cioflică de la grupul Skepsis din Alba Iulia, după spectacolul cu piesa „Rețeta fericirii”.

C.M.B. – Felicitări, doamna Ludmila Cioflică pentru interpretarea acestei piese! Felicitări întregii echipe! Ne spuneți, vă rog, când a fost înființat acest grup teatral și în ce împrejurări?

L.C. – Grupul a fost înființat în anul 2002, de către studenții de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Neexistând multe grupuri artistice în oraș, și-au dorit să facă ceva artistic pentru comunitate. Totul a început ca un experiment. Voiau să vadă ce se întâmplă dacă pregătesc un spectacol de teatru, ei neavând experiență în domeniul respectiv. Au avut un prim spectacol, finalizat cu succes. Întrebați de cei din public „Când va fi următorul spectacol?”, tinerii studenți s-au simțit obligați să continue, pregătind o nouă piesă. Și așa a început proiectul „Skepsis.

C.M.B. – Ați fost de la început în acest grup teatral?

L.C. – Nu am fost de la început. Am intrat în echipă în anul 2004, după ce am urmărit câteva dintre spectacolele grupului. Mi-au plăcut foarte mult și am simțit că pot rezona cu oamenii de pe scenă și cu genul spectacolului. Se jucau, în primul rând, comedii, teatru clasic și modern. S-au jucat piese de Moliere, Cehov, Caragiale etc. Existau și momente umoristice, specifice trupelor studențești.

C.M.B. – Cum a evoluat activitatea grupului „Skepsis” de-a lungul timpului?

L.C. – Coordonatorul grupului, actorul Viorel Cioflică, și-a dorit să ducă trupa la un alt nivel. Aveam spectacole cel puțin la o lună și jumătate. De fiecare dată era o altă piesă, nu le repetam în același an. Din anul 2007 am început să facem ateliere de teatru cu diverși formatori din Cluj, Germania și Danemarca. S-a lucrat pe anumite aspecte de teatru. Am colaborat și cu un artist din Italia la genul „Comedia Dell’Arte”. Venea chiar din Napoli, unde s-a născut comedia artelor. Ne-a făcut un curs de trei săptămâni, ajutându-ne să înțelegem mai bine teatrul de stradă.

C.M.B. – Satisfacția cea mai mare o aveți jucând în sală sau în stradă?

L.C. – Noi practicăm ambele forme, senzația de intimitate nu este diferită. Desigur, în primul rând, îți dorești să joci într-o sală, în care poți experimenta trăiri intense și poți avea satisfacții ca actor. Dar, recunosc, mă simt mai confortabil în spectacolul în aer liber, pentru că acolo oamenii nu vin special pentru teatru. Plimbându-se pe stradă, se opresc și ne urmăresc jucând o anumită piesă, iar reacțiile lor sunt foarte diferite. Dacă ai reușit să-i ții pe loc, spectacolul a fost o izbândă. În sală, spectatorul vine intenționat la teatru și rămâne până la sfârșit. Ambele forme teatrale sunt satisfăcătoare, cu balanța înclinată un pic mai mult spre teatrul stradal. Este mult mai greu să cucerești un public în stradă decât în sală.

C.M.B. – Am observat că interacționați mult cu publicul. Acțiunea este planificată sau spontană?

L.C. – Profităm mereu de ocazie să cooptăm noi actori. Consider că este un punct în plus pentru actorii care știu să atragă publicul. Noi interacționăm și cu spectatorii din sală. Publicul nostru așteaptă să fie implicat activ în spectacol. Unii dintre actorii noștri improvizează mai mult, alții mai puțin. Pentru mine, implicarea celor prezenți este o mare provocare. Nu știi niciodată ce ți se răspunde din public și trebuie să reacționezi imediat. Spectacolele noastre sunt de fiecare dată, altfel.

C.M.B. – Preferați mai mult dramă sau comedie?

L.C. – Mă simt bine în roluri dramatice. Însă am ales grupul „Skepsis” ca o nouă provocare în piese de comedie. La festivalurile la care participăm sunt puține trupe de teatru care joacă spectacol de comedie. Este o chestie serioasă să fii ridicol pe scenă. Am auzit spunându-ne: „Chiar am văzut că vă simțeați bine în rolurile respective, părea totul simplu și natural.” Însă noi eram foarte serioși în ceea ce făceam, după multe ore de muncă, repetiții și concentrație.

C.M.B. – Din câte persoane este format acest grup?

L.C. – Suntem mulți actori, de aceea „Skepsis” este un grup mare de persoane. Sunt multe generații care se perindă. Astăzi, aici suntem doar o mică parte a grupului. O altă parte este plecată în Germania, la festivalul de la Stuttgart. Și mai sunt și alții. Avem copii, adolescenți și studenți. Spectacolele pe care le creăm sunt pe categorii de vârstă. Avem anual două mari spectacole, unul primăvara, iar celălalt, toamna.

C.M.B. – Este greu să lucrați cu copiii?

L.C. – Avem copii care vin de șase ani la noi, de când aveau șapte anișori. Acum au treisprezece ani și joacă în piese destul de complexe. Este diferit față de ceea ce fac ei la școală, cu învățarea unei replici și spusă publicului. La noi învață tehnici specifice teatrului. Se lucrează mult pe mișcare, energie, conexiune pe scenă. Scopul nostru nu este neapărat să formăm actori din ei, ci să-i ajutăm să se deschidă, să fie capabili să vorbească în public, să-și gestioneze emoțiile. Ai nevoie de mult curaj să urci pe scenă în fața sutelor de oameni.

C.M.B. – Ce proiecte de viitor are grupul „Skepsis”?

L.C. – În primul rând, avem festivalul nostru internațional medieval, intitulat „Zilele medievale ale Bălgradului”, pe care îl ținem în luna august. Avem și stagiunea de iarnă, în sală. Participăm la Festivalul Internațional de Teatru și Tineret „APOLLO”. Derulăm proiecte, avem colaborări cu mai multe grupuri teatrale. Ne dorim foarte mult să avem în viitor o sală de teatru a noastră în Alba Iulia.

C.M.B. – Vă mulțumesc pentru interviu și vă doresc mult succes în continuare!

Categoria: Interviu, Teatru