La bustul de pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia în ziua de Crăciun a fost omagiat la 82 de ani de la naștere, poetul Imnelor Ioan Alexandru ( la naștere primind numele Ion Șandor Janos)

Motto:  „A fi poet înseamnă a lua în grija ta totul, tot ce ființează într-o patrie!” ( Ioan Alexandru)

 După omagierea care a avut loc în cadrul Cercului Literar, organizat lunar în data de 20 decembrie 2023, de către membrii Clubului de lectură a Centrului de Zi pentru Persoane Vârstnice Alba Iulia, ocazie cu care au fost omagiați poeții și scriitorii născuți în luna decembrie, printre care: Cezar Petrescu n. 1 decembrie 1892; Nicolae Labiș n. 2 decembrie 1935; Ioan Alexandru n. 25 decembrie 1941 și Iacob Negruzzi n. 31 decembrie 1842, întrucât  poetul Ioan Alexandru populează Aleea Scriitorilor din Alba Iulia cu bustul său având și șansa să se nască în ziua de Crăciun, s-a bucurat de dublă omagiere, astfel:         

Luni 25 decembrie 2023, de praznicul Nașterii Domnului, în jur de 20 de buni români, membrii reprezentând ONG-urile cultural-patriotice din Alba Iulia și-au organizat timpul în așa fel, încât să facă față și sărbătoririi Crăciunului cu familiile lor, să fie prezenți și la manifestările dedicate omagierii la 82 de ani de la nașterea poetului Ioan Alexandru. Astfel, participanții cu drapelul Tricolor al României, cu buchete de flori, ornamente și ghirlande de pom de Crăciun, s-au adunat în jurul bustului poetului Ioan Alexandru, opera artistului plastic prof. Romi Adam, dezvelit, inaugurat și sfințit în data de 2 decembrie 2014 în prezența participanților la lucrările Congresului Spiritualității Românești, aflat pe Aleea Scriitorilor din parcul Mihai Eminescu din Alba  Iulia, au evocat personalitatea acestui mare și unic poet ardelean, luptător neînfricat pentru Ortodoxie, predestinat să se nască chiar de Crăciun devenind un vrednic propovăduitor al Mântuitorului Iisus Hristos și al Maicii Domnului.         

Evenimentul organizat de Fundația „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea și Integritatea României”, președinte ing. Vasile Todor și de Revista „Dacoromania”, director ec. Ioan Străjan, a fost deschis și coordonat de teolog Rimo Vlonga, prim-vicepreședinte, care a evocat aspecte din viața, activitatea și opera poetului, recitând și poeziile: Blajul, Iubire și Țăran.         Cine a fost Ioan Alexandru?  Ioan Alexandru a fost poet, scriitor, traducător, publicist, eseist, profesor universitar și om politic român, născut la 25 decembrie 1941 în satul Topa Mică, comuna Sânpaul, jud. Cluj, din părinții Șandor Ioan și Valeria (născută Kozar), agricultoi, fiul primind la naștere numele Ion Șandor Janos, schimbându-și numele în Ioan Alexandru la vârsta de 25 de ani, în anul 1966 — decedat la 16 septembrie 2000 (59 ani), în orașul Bonn din Germania, înmormântat la Mănăstirea Nicula, jud. Cluj -România.         

Studii, Universitatea de Filozofie și Filologie din București și doctorat în Germania, limba ebraică și studiul Biblic la Ierusalim.         

 A debutat ca licean cu poezia „Floarea mea” la revista Tribuna din Cluj, în 196o, iar editorial în 1964 cu volumul de versuri „Cum să vă spun?”          

 La vârsta de 23 de ani devine membru al  Uniunii Scriitorilor, tot la aceiași vârstă se căsătorește cu Spitz Ulvine-Grete din Sâncraiul Almașului, jud. Sălaj, care ii dăruiește 5 copii.         

 Publică în multe reviste de specialitate ale vremii. Cunoaște scriitori și poeți celebri, printre care Lucian Blaga, făcând parte din acest grup. Participă la cenaclurile bucureștene  unde-și citește și prezintă opera.       

   În calitate de universitar, în munca cu studenții folosește tehnici noi de predare, lucrul și studiul pe text, iar în paralel, aproape în clandestinitate în podul Universității, face cu studenții care vor interpretări din Biblie și studii de ebraică.       Călătorește mult în străinătate vizitând cele mai importante orașe europene, iar în Germania împreună cu Nicolae Manolescu și Marin Sorescu.       

În țară vizitează mănăstirile din Moldova, cunoscându-l pe Cleopa, iar în Maramureș la Rohia pe starețul Justinian Chira cu care a întreținut o bogată corespondență. Traduce și publică poezii de Charles Baudelaire. Citește pe nerăsuflate filozofie și publică noi volume de versuri. Primește experiență cărturărească, citind Elada și alte opere ale Orientului. Are dorință nestăvilită de cunoaștere.  În scrierile sale satul a fost nucleul existențe lui, o permanență a inspirației.        Este preocupat de scrierea Imnelor, propunându-și 307 titluri, ultimul despre Rohia, mărturisind starețului Justinian Chira, că dacă planul va fi îndeplinit, datoria vieții lui va fi încheiată. Este vorba de Imnuri lungi, în care să fie redeșteptate toate frumusețile Cosmosului în lumina Învierii neamului, graiul și părinții, așa cum au făcut marii poeți ai altor neamuri Dante, ori Roman Melodiul, Eminescu, Coșbuc și Blaga la noi.       După o călătorie în Ierusalim, în 1971, traduce din ebraică „Cântarea Cântărilor”, iar în 1972 apare la Ed. Științifică și Enciclopedică București. Publică și Gramatica limbii ebraice vechi. Vizitează URSS, Maramureșul și Rohia. Publică volume de Imne.     

 I se publică poezii în limba maghiară și italiană.  În 1987, la Tokio în Japonia primește „Medalia de aur” conferită unui mare poet creștin.  A scos și publicat cărți creștine în perioada atee.     

 În 21 Decembrie 1989, participă la manifestările revoluționare din București un timp împreună cu soția, care s-a întors la cei 5 copii.  A umblat printre revoluționari cu Biblia, crucea și icoana Mântuitorului, ținând predici și rugând soldații să nu tragă să omoare  În noaptea aceea s-a reînființat la el acasă Partidul Național Creștin Țărănesc , fiind ales vicepreședinte . Făcea rugăciuni pe cadavre și pe răniții din mulțime. Spre dimineață a ajuns la televiziune. În 8 aprilie vorbind în Catedrala din Timișoara, a numit Timișoara „Ierusalimul” neamului românesc. În Parlamentul României este ales deputat de Hunedoara și apoi senator de Arad.  În 1993 participă la Washington la „Micul Dejun cu rugăciune” al Președintelui SUA.  La fel și în 1994 s-a întâlnit cu Președintele SUA  Bill Clinton și cu vicepreședintele Al. Gore. Vizitează orașele cu comunități românești, în fața cărora susține conferințe și recitaluri de poezie. În urma multor vizite în lume, spunea că neamul l românesc este împrăștiat peste toată suprafața pământului, iar la întoarcerea din America concluzionează că America este prosperă datorită libertății religioase și a credinței în Dumnezeu.         

Publică volumul „ Căderea Zidurilor Erihonului” sau „Adevărul despre Revoluție” și „Cu Biblia în America”. A inițiat împreună cu fundația „Hanns Seidl”, Seminarul Internațional cu tema „Stat, Națiune, Biserică – în viziunea creștin-democratică ținut la Castelul Regal din Săvârșin, (19-21 iulie 1993).       

 La 13 iunie 1994, participă la Arad în Sala de Cultură a Sindicatelor, la o adunare populară cu caracter religios – ecumenic. În  timpul discursului a suferit un accident cerebral. Și-a încheiat cuvântarea cu următoarele cuvinte; „ Să dea Dumnezeu ca în România să se schimbe de azi înainte mai mult și să avem martori să mărturisim pe Iisus Hristos, fiecare acolo unde suntem! Dumnezeu să binecuvinteze America, care ne trimite asemenea oameni aici (fiind vorba  de cosmonautul Charles M. Duke Jr.), membru al echipajului Apolo 16, prezent la acel eveniment. Dumnezeu să binecuvinteze România, care are credincioși ca dumneavoastră și care știe să primească pe acești trimiși  a lui Dumnezeu, de către frații noștri din America”.         

A fost dus în comă la Spitalul de Urgență Arad, apoi la clinici din Ungaria și Germania, iar din motive medicale s-a mutat cu familia la Bonn în Germania, unde pe 16 septembrie 2000 se stinge din viață. Trupul neînsuflețit este adus în țară. După  un  popas în București, prin grija Mitropolitului Bartolomeu Anania a străbătut  România, într-o ultimă călătorie prin plaiurile pe care le-a cântat în Imne, spre inima Transilvaniei cu un alt popas mai lung de reculegere în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, apoi fiind înmormântat la Mănăstirea Nicula din Jud. Cluj.       

  După plecarea în veșnicie, mai multe edituri ia-au publicat operele sale lăsate în manuscrise și republicate din cele care au mai văzut lumina tiparului, bogăție spirituală care-l face veșnic. În cei 59 de ani de viață a lăsat în tezaurul literaturii și limbii române valori inestimabile, revoluționând întărirea credinței în Dumnezeu.           

Evenimentul de omagiere de la bustul de pe Aleea Scriitorilor, deosebit de reușit, s-a încheiat într-un bogat recital de colinde, cântate de toți  participanții dar și în interpretarea solo a talentatului Voicu Nicolae.

            DRAGOMIR  VLONGA                –  Alba Iulia –                  27. 12. 2023.