Sărbătorile de altădată. Răpotinul Țestelor ( sărbătorit în a treia marți de după Paște, în acest an 2023, pică pe data de 2 mai)

Dacă cititorii își vor pune întrebarea ce o mai fi și Răpotinul Țestelor, găsesc răspunsul citind următoarele rânduri:          Sub denumirea aceasta exotică se ascunde o sărbătoare străveche din ciclul post-pascal, sărbătoare cunoscută, mai ales în sudul României,  și sub alte denumiri, precum: Ropotimul, Repotinii, Cerina sau Ziua Țestelor. Cuvântul „repotin” provine din latinescul repotia, care înseamnă „prânzul din ziua a doua de după nuntă”. Știm că după Paști nu se lucrează trei sau nouă joi, acestea fiind considerate sfinte sau legate; mai puțin însă știm că pe vremuri oamenii țineau și nouă marți, joile și marțile fiind socotite aproape la fel de importante ca duminica. Motivația principală pentru ținerea zilelor de marți pleca de la o credință potrivit căreia numai în acest mod ar putea Dumnezeu înlătura războaiele și toate vărsările de sânge; credință întemeiată și datorită faptului că  patronul zilei de marți este Marte, zeul războiului la Romani.

Dintre toate cele nouă marți de după Paști, cea mai importantă era cea de-a treia, aceasta numindu-se Răpotinul Țestelor. Se spune că era singura zi din an în care, numai femeile căsătorite aveau voie să prelucreze lutul pentru a da „naștere țestelor” și a capacelor de astupat gura sobelor și a cuptoarelor. Femeile se adunau de obicei pe neamuri și alte criterii, într-un loc dinainte știut; aici aduceau pământ de șes, humă, precum și pământ de la o fântână, de la rădăcina unui cireș pietros  și de la cea a unui măr dulce, amestecându-le pe toate cu câlți tocați sau paie și cu baligă de vacă sau de cal; amestecul se călca cu picioarele, făcându-se apoi atâtea grămăjoare câte femei erau la această clacă originală. Dus acasă, amestecul era prelucrat în grădină, aici punându-se pe niște mușuroaie care aveau forma concavă a viitoarelor țeste, uscarea făcându-se la Soare. Formulele de binețe, de salut ale celui care se întâmpla să treacă pe lângă aceste femei trebuia să fie numaidecât „Bun lucru femei harnice” sau „Hristos a Înviat”, alte formule atrăgând, se zice, spargerea țestelor.  Uneori, în timpul sau la sfârșitul lucrului, femeile mâncau bucate alese și beau vin, stropind și țestele, spre a fi belșug și noroc în casa fiecăreia. Probabil și în legătură cu această petrecere, tradiția românească socotește și această zi ca o sărbătoare a femeilor, considerându-se că  acestea au dreptul acum de a se purta mai aspru cu bărbații,  spunându-se că astfel se răzbună pentru toate neplăcerile ce le-ar fi avut din partea lor în celelalte zile din an.

  Țestul este un cuptor de forma unui clopot, cu acesta acoperindu-se pâinea, turtele, plăcintele etc., puse la copt pe vatra încinsă; pe vremuri, țestul era socotit sfânt, fiind folosit întotdeauna la coptul pâinii sacre  utilizată în diverse ritualuri. Tocmai datorită sacralității sale, dacă țestul se spărgea nu se arunca pe drum, pe vale sau la gunoi, cei care făceau așa riscând să se umple de buboaie.  De asemenea,  se mai credea că țestul, furat pe timp de secetă de la o femeie grea (însărcinată) aruncat pe ascuns  într-o fântână, va aduce ploaia.

Unii etnologi au văzut în țest Zeul Tată Soare, forma de clopot fiind un argument în acest sens, iar în vatră Zeița Mamă Pământ, ambii formând o pereche divină ce da naștere pâinii sfinte. Cum pâinea și lutul ne duc cu gândul la fertilitate și abundență, oamenii de altădată au socotit că numai femeile, ca exponent ale acelorași valori, se pot apropia de acestea și doar în anumite zile de peste an, iar Răpotinul Țestelor este o astfel de zi.

 Aceasta este povestea unei sărbători uitată aproape de tot. Răpotinul Țestelor, în esența sa, ne aduce aminte de vremuri când femeile aveau drepturi pe care bărbații nu  trebuiau niciodată să le încalce, vremuri de care ne amintesc și alte sărbători arhaice ale femeii, despre care o să aflați la vremea potrivită.

DRAGOMIR  VLONGA          – Alba Iulia –      27. 04. 2023.