Sărbătorile de altădată : Todorusale

Sărbătorile de altădată, despre care se amintește tot mai rar, aparțin unei lumi pe care unii dintre noi o considerăm primitivă. Specialiștii care au studiat această lume susțin că nu este deloc așa și că ar trebui să facem un minim efort pentru a încerca să-i înțelegem abecedarul și, mai apoi, ne vom înțelege mult mai bine pe noi înșine și lumea în care trăim. Sărbătoarea prezentată astăzi a Todorusalelor face parte din acea lume considerată primitivă de mulți, dar care fascinează tot pe atât de mulți.         

Sărbătoarea aceasta e în strânsă legătură cu Paștele, căzând întotdeauna la 24 de zile după Paști, împărțind în două părți perfect egale perioada dintre Paști și Rusalii, numindu-se  de aceea și Strat de Rusalii (cuvânt bulgăresc ce înseamnă „mijloc”, „centru”). A mai fost numită și Strodul sau Strada Rusaliilor. Denumirea Todorusalii se explică printr-o credință conform căreia în ajunul acestei sărbători s-ar întâlni cele șapte Rusalii cu cei șapte frați ai lor, numiți Sân Toaderi. Ca semn al bucuriei reîntâlnirii, Rusaliile dăruiau fraților lor câte un buchet făcut maiales dintr-o plantă numită dumbravnic sau todoruse.         

Sărbătoarea Todorusaliilor ar fi, așadar, prima zi în care își fac apariția pe pământ Rusaliile, niște zâne care umblau pe pământ și prin aer fără a fi văzute de oameni.          

După unii ar rămâne printre noi aprximativ o lună, după alții ar reapărea în Săptămâna Rusaliilor, cât timp fiind printre noi aceste zâne distrându-se, mâncând și bând împreună cu cei șapte frați Sân Toaderi. Dacă cineva îndrăznea să facă ceva în zilele lor, atunci acela risca să se îmbolnăvească. Cele mai grozave boli aduse de Rusalii fiind înnebunirea ( pe respectivul apucându-l năbădăile sau boala Rusaliilor), orbirea, ologirea, poceala, amețeala sau buimăceala etc. Maiales în prima parte a zilei era cu desăvârșire interzisă orice activitate în casă sau la câmp. În partea doua se putea lucra numai dacă se punea la brâu pelin, usturoi, soc sau foi de nuc. Se spune că pelinul și usturoiul maiales nu le priau Rusaliilor, ținându-le la distanță. De altfel, pelinul era pus acum în toate băuturile, înafară de apă. Aceste băuturi trebuiau să fie băute spre a nu avea nici o problemă cu Rusaliile supărate. În același scop, fetele și feciorii care se întâlneau în această zi se băteau cu pelin. Nu întâmplător , ziua mai era numită și Sărbătoarea Pelinului.         Sărbătoarea mai avea încă două restricții: prima viza interzicerea râsului, iar a doua îi privea pe copii care nu aveau voie să se strâmbe unii la alții, fiind riscul să rămână așa toată viața. Activitățile principale ale zilei permise de prea supăratele Rusalii erau următoarele: semănatul cânepii, culegerea plantelor de leac, facerea unturii de oi și sfredelirea urechilor la fetițe pentru cercei, de aici o altă denumire a sărbătorii, Sfredelul Rusaliilor. Și pentrucă poporul credea că din această zi Rusaliile încep a sfredeli cu răutăți, oamenii au inventat antidotul, acesta fiind dansul călușarilor.          Călușarii erau flăcăi aleși de vătaf, șeful lor, dintre cei mai buni dansatori ai satului; erau organizași într-o ceată care putea să numere până la 13 călușari; vreme de aproximativ o lună erau legați prin jurământul călușeresc, o adevărată conspirație a muțeniei, acesta impunându-le o anumită comportare. Circa două trei săptămâni înainte de Rusalii făceau repetiții pentru Săptămâna Rusaliilor.         

Dansul călușarilor au în primul rând un scop magic, reprezentând un ceremonial de magie profilactică împotriva bolilor aduse de Iele. Călușarii jurau pe steagul călușeresc la Todorusalii, pregătirile lor continuând pînă în Săptămâna Rusaliilor.         

Se spune că sărbătoarea Todorusaliilor era ținută chiar și de păsări, ele nefăcându-și cuib în această zi. Exista și obiceiul ca ziua onomastică a femeilor ce purtau prenumele Ruxandra să fie serbată în duminica Rusaliilor însă femeile din zoina Moldovei, de frica Rusaliilor, o serbau întotdeauna la Todorusalii.

DRAGOMIR  VLONGA               – Alba Iulia –