Timpul sacru – Sărbătorile de altădată Duminica Floriilor și Săptămâna Floriilor

În șirul sărbătorilor populare de primăvară, una care bucură sufletul țăranului român de la sate, este Duminica Floriilor, bucuria fiind cu atât mai mare, cu cât sărbătoarea aceasta  vestește apropierea  de sfârșitul Postului Mare și, mai ales, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.         

Săptămâna dinaintea Floriilor este numită Săptămâna Floriilor, sâmbăta acestei săptămâni, ca orice sâmbătă din preajma  marilor  sărbători  așezate la praguri de timp, stând sub semnul morților și al strămoșilor, în această zi, numită Sâmbăta Floriilor sau Sâmbăta lui Lazăr, se practica datina Lăzărelului, practică care amintea de un străvechi zeu al vegetației ce murea  și renăștea la începutul fiecărei primăveri.  În aceeași zi erau și Moșii de Florii, acum obișnuindu-se să se dea de pomană plăcinte, în amintirea unui Lazăr care ar fi murit de pofta plăcintelor.         

 Prin Banat și Transilvania, în ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune căutătoarea (oglinda), împreună cu o cămașă curată, sub un păr altoit, trebuind neapărat ca, a doua zi de dimineață, răsăritul soarelui să le găsească acolo, oglinda fiind ulterior intens folosită în farmecele de dragoste și sănătate. Înspre miezul nopții, aceleași fete fierbeau apă cu busuioc, introducând în fiertură și canafi (element ornamental constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite, cu care se împodobesc diferite obiecte), de la prapurile ce  a fost folosit la  înmormântarea unei fete mari. Dimineața se spălau cu această apă pe cap, ca să aibă păr frumos și să strălucească ca firele de la prapuri, restul de apă fiind turnată la rădăcina unui păr, în speranța că flăcăii se vor uita la ele, precum se uită oamenii la un păr înflorit.       

  Salcia sau răchita, simboluri ale regenerării și nemuririi, rămân și azi elementele esențiale ale sărbătorii Floriilor. Se crede despre salcie că se acoperă de verdeață înaintea tuturor copacilor, tocmai ca să poată sluji pentru Sfintele Florii. De asta Floriile mai erau numite  și Sărbătoarea Înfloririi Salciei. În această zi sătenii duceau sau primeau de la biserică rămurele de salcie, o legendă amintind peste veacuri ajutorul pe care salcia  l-ar fi dat Maicii Domnului în drumul ei dureros spre crucea de pe Golgota. La ieșirea din biserică, prima grijă a oamenilor era înghițirea uneia sau mai multor flori de salcie, flori numite mâțișori, crezându-se că astfel vor fi prevenite bolile de gât, respectivi oameni urmând a fi ușori și sănătoși ca florile.             

Acasă, ramurile erau puse sub streașina casei sau la icoane, socotindu-se bune de leac în multe boli, locuința aceea fiind totodată apărată de incendii, grindină sau trăsnete.         

Se spune că în Duminica Floriilor, Stâlpărilor sau a Vlăstarelor, s-ar fi umplut ciubărașul cu florile ce urmau a fi folosite la vopsirea și înflorirea ouălor pentru Paști. Despre cele care se împărtășeau la Florii se credea că orice dorință își punea când se apropia de potir se împlinea. Despre cei care îndrăzneau să se spele pe cap se credea că vor albi ca pomii. Uneori era voie să te speli folosind numai apă descântată. În altă ordine de idei, despre starea  vremii de la Florii, se spune că se va repeta în prima zi de Paști, în timp ce despre urzici există credința că înfloresc acum, ne mai fiind  bune de mâncat ( de unde altă denumire a sărbătorii, Nunta Urzicilor).       

  În acest context înfloritor, tuturor cititorilor acestui articol și nu numai, vă doresc s aveți o viață la fel de ușoară, colorată, parfumată și  frumoasă precum cea a florilor, iar salcia și răchita, sfințite la Florii, să vă scape de prea multe necazuri prin care treceți! Paște fericit tuturor!

DRAGOMIR  VLONGA – Alba Iulia –  02. 04. 2023.