Expoziția Brâncuși, the Birth of Modern Sculpture la H’ART Museum Amsterdam

Începutul anului stă sub semnul Sculptorului, 2026 fiind declarat anul Brâncuşi, iar expoziția cu care a cucerit Țările de Jos în perioada 20 septembrie 2025 – 18 ianuarie 2026 este o obligație culturală pentru vizitatori, un îndemn la viziune şi echilibru, la căutare şi cunoaştere. Opera lui Brâncuşi este o candelă mereu aprinsă, iar a ne căuta pe noi înşine în ea e precum a lua lumină de la cel care a reuşit nu doar să universalizeze românescul, ci să modeleze mediul artistic european.

Challenge-ul pe care Brâncuşi îl lansează prin opera sa, lăsând la o parte vârful muntelui pe care a urcat iremediabil prin identificare, delimitare şi simplificare, prin stăpânirea materiei vegetale şi mesajul eternității, nu fără o componentă metanoia, este despre o redutabilă şi continuă actualizare a skills-urilor cu care suntem înzestrați şi pe care suntem îndreptățiți să le folosim. Arta vorbeşte pe limba sa tuturor privitorilor, iar asocierea culturală pe care România şi Franța o împărtăşesc prin cinstirea operei sculptorului este despre pluralitatea valențelor şi încununarea unei existențe.

Testamentul pe care Brâncuşi îl lasă lumii noi, pentru că iată sunt 150 de ani de la naşterea sa pe 19 februarie, este de a continua să îi fim contemporani, nu pentru a-i menține memoria, ci pentru a ne asigura că noi înşine suntem cu adevărat oameni ai timpului nostru şi putem trăi avant la lettre, neconfundați cu formele comune ale trecutului, ci înveşmântați în noutatea pe care o căutăm voit. La an nou, idei noi, dar mai ales timp de şlefuit în atelierul personal fie că vorbim despre utilitatea individului în societate, fie despre canonul artei.

ICR Bruxelles s-a alăturat demersului Centre Pompidou şi H’ART Museum de a avea o expoziție remarcabilă la Amsterdam, precedenta având loc în 1970, actuala întrunind 250.000 vizitatori. O expoziție recentă a avut loc la Bruxelles, la sfârşitul anului 2019, în cadrul Europalia, organizată de ICR şi prelungită datorită cererii vizitatorilor.

Moni Stănilă, în Brâncuşi sau cum a învățat țestoasa să zboare, surprinde universalitatea lui Brâncuşi croită pe calapod local:

„El nu mai trăieşte în Franța. O lume mică şi albă în care realitatea se schimbă, trupurile groase cad şi corpurile îşi dezvăluie sufletele, esența.”

„Mulți sunt dispuşi să vadă doar ceea ce vor, nu cred ceea ce nu le convine. Cum se zice la slujbă, au ochi, dar nu văd, iar Brancuşi îşi face de pe acum o filosofie de viață din derutarea oamenilor, pentru a înțelege el din ce material sunt făcuți.”

The H’ART Museum se găseşte la Amstel 51, 1018 EJ Amsterdam, Netherlands, în fostul Hermitage Amsterdam, unde se găseşte deopotrivă Museum van de Geest/Museum of the Mind. Cu alte cuvinte, inimă (heart/haart/H’ART) şi minte (geest/mind) în acelaşi trup adăpostitor de artă. Arta din inimă, H’ART. După vizită, nu ratați restaurantul Dignita în grădina diaconiei de alături, oricât de mic diacon (hipodiacon) ar fi fost Brâncuşi, slujirea pare să o fi făcut cu demnitate şi să îi fi fost însemnată prin vocația de sculptor.

https://www.hartmuseum.nl/tentoonstellingen/brancusi/