Promotori ai culturii române în Belgia – Mirela Niţă Sandu

În Belgia, când vorbeşti despre cultura română, este inevitabil să nu te gândeşti şi la EuropaNova. Iar dacă gândul te duce la această organizaţie cu şcoala sa românească pentru copii, cursuri pentru adulţi de limba română, slovacă, turcă şi greacă, cu o bibliotecă de literatură europeană centrală, orientală şi balcanică, cu excursii pentru belgieni (şi nu numai) în România, cu un festival cultural, cu un parcus pentru artişti (pictori şi fotografi), cu un club de lectură, în faţa ochilor o vezi pe cea care, alături de prietena sa Ioana Belu, a dat viaţă lăcașului de promovare a culturii – profesoara Mirela Niţă Sandu, vice-preşedinta EuropeiNova. Ea este inima acestei maşinării culturale cuprinzătoare şi de numele său sunt legate evenimentele de promovare a culturii şi literaturii române.

Nicoleta Beraru : Dincolo de faptul că sunteţi profesoară de limbă română ca limbă străină  la Instituţiile Europene, la Centrul de Limbi CLL din Bruxelles, vice-preşedinta organizaţiei EuropaNova, că dezvoltaţi proiecte culturale şi educative europene, că organizaţi evenimente culturale, că administraţi o şcoală, … cine mai este Mirela Niţă Sandu ?

Mirela Niţă Sandu : Sunt mama unei copile de treisprezece ani și jumătate de care sunt foarte mândră, ca orice părinte, și sunt un om ca toți oamenii, cu slăbiciunile și visurile sale, cu ambițiile și renunțǎrile sale.  

NB : Ce a adus special emigrarea în viaţa dumneavoastră ? Ce v-ar plăcea să găsiţi în cultura belgiană din cultura română şi invers ?

MNS : Emigrarea mi-a adus dorul de România. Mă refer la dorul adevărat. Mai plecasem și înainte din țară, la niște burse, dar până să mă dezmeticesc, mă întorceam. Din 2006 însă, totul a fost diferit. Am început prin a face naveta, am continuat prin a merge chiar și de cinci ori pe an în România, dar timpurile s-au schimbat și nu mai pot face asta. La cea de-a doua întrebare, m-aş rezuma, spunând doar atât : mi-ar plăcea să găsesc aici umorul românilor și în România sistemul de sănătate belgian.

NB : Ce a însemnat Belgia pentru parcursul dvs. profesional ?

MNS : România m-a format timp de treizeci de ani. Ei îi datorez, în mare parte, ceea ce sunt. În Belgia am venit pentru a-mi continua studiile postuniversitare. Mai întâi cu o bursǎ, apoi am continuat cu un certificat universitar de predarea FLE/S în spațiul Uniunii Europene și cu doi ani, la zi, de școalǎ doctoralǎ. Însǎ, à propos de parcurs profesional, aș dori sǎ subliniez cǎ cea mai mare provocare pentru mine rǎmâne trecerea mea de la a preda strict franceza ca limbǎ strǎinǎ, la a preda și româna ca limbǎ strǎinǎ. Acest lucru, da, s-a petrecut în Belgia.  

NB : Cum s-a născut ideea de a pune pe picioare organizaţia culturală EuropaNova?

MNS:  Cred cǎ am mai spus asta undeva. EuropaNova a fost fondată pe 20 noiembrie 2010, la Bruxelles, de către un grup de profesori, interpreți, traducători, antropologi și juriști lingviști interesați de promovarea pe lângă publicul belgian a limbilor și culturilor țărilor din Estul Europei, în special România. Cine a avut inițial aceastǎ idee? Ioana și eu. Am fǎcut totul împreunǎ și suntem mândre de ceea ce am realizat pânǎ în prezent. Din aprilie, vom avea și o filialǎ în România, la București.

NB: Cât timp şi energie presupun această organizaţie ?

MNS : Mulțumesc pentru aceastǎ întrebare. EuropaNova, deși poate nu pare, cere foarte mult timp și energie. Orice eveniment presupune o oarecare organizare în avans, un timp de pregǎtire, postǎri Facebook, întâlniri cu oamenii interesați,… Și partea contabilǎ ia foarte mult timp. Scrierea de proiecte, urmǎrirea și implementarea lor, școala româneascǎ, celelalte cursuri,… Doar enumerându-le și e deja ceva 😊. Avem permanent nevoie de voluntari. Cred cǎ ar trebui sǎ angajăm pe cineva cu normǎ întreagǎ, dar încǎ nu suntem pregǎtite.

NB : Dacă mai putem vorbi despre ‘timp liber’, ce înseamnă acest spaţiu pentru dvs. ?

MNS : Nu am timp liber. Lucrez de la 8h30 la 20h30. Sâmbăta e școala românească, iar duminica îmi pun cursurile, deja pregătite, pe platforme pentru săptămâna care urmează. Noțiunea de timp liber pentru mine înseamnă timpul pe care mi-l petrec cu Alessia, timpul dedicat noului membru al familiei, Yuri, câinele nostru, timpul de lectură – între 23h și 01h dimineața, niște ore furate duminicilor și vacanțele.

NB : Vorbiţi-ne puţin despre Şcoala Românească EuropaNova. De unde a venit ideea înfiinţării acestei şcoli ? Care este publicul, ce activităţi desfăşoară şi cine sunt profesorii cu care lucraţi ?

MNS : Alessia avea 6 ani și a cerut o școalǎ în limba românǎ. Vorbind cu Ioana, ne-am spus: “Hai sǎ-i facem o școalǎ” ! 😊 Bine, glumesc, dar pe scurt, a fost cam așa. Aceastǎ școalǎ a fost organizatǎ și conceputǎ sǎ vinǎ în ajutorul pǎrinților care se aflau într-o situație asemǎnǎtoare cu a mea, care își doreau ca ai lor copii sǎ nu piardǎ contactul cu limba românǎ dincolo de conversațiile din casǎ. În plus, aceastǎ școalǎ nu este o garderie, este un loc unde fiecare copil vine pentru cǎ el dorește sǎ vinǎ și sǎ participe la activitǎțile noastre. Nu am acceptat pânǎ acum copii care spun “mama și tata mǎ trimit”. Avem trei grupe, cărora le predau colegele noastre, Cristina Galan, Veronica Petrenco și Maria Suldac-Miculaiciuc. Sunt persoane calificate pentru lucrul cu copiii, au o experiență vastă în domeniu și rezultatele lor sunt extraordinare. Formăm o adevarată echipă. Acum doi ani am imprimat și prima noastră carte împreună: « România mea  – Ghid pentru micul român de pretutindeni ». Este un manual interdisciplinar, cu fișe de lucru pe două categorii de vârstă: 6-8 ani și 9-10 ani, împărțit pe 4 capitole și un bonus, la final, România în cifre. Capitolele sunt: Limba și literatura română, Istorie, Geografie, Artă și Tradiții. Cartea are imagini, texte și exerciții care le ajută pe profesoarele noastre în îndeplinirea misiunii lor. Ne-am dorit un manual adaptat nevoilor cu care ne confruntăm. Acum îl avem! Acest manual reprezintǎ baza de la care se pleacǎ în toate direcțiile. Avem programe de lucru, avem tematici și învǎțǎm inclusiv sǎ scriem.

NB : Organizaţi şi cursuri de limbi străine pentru adulţi. Când au loc ? Care este publicul cărora acestea se adresează ? Cine sunt profesorii ?

MNS: Cursurile private au loc ziua, în general, pe pauza de prânz. Cursurile de searǎ au loc de luni pânǎ joi între 18h30 și 20h. Publicul este amestecat. Avem în special funcționari europeni care studiazǎ în interes profesional, dar avem și douǎ sau trei persoane care învațǎ în interes personal. Cursurile private sunt date de mine și de Ioana, iar cursurile de searǎ sunt date de profesoara Anca Medrea care și-a început cariera la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și care și-o continuǎ la EuropaNova. Este o profesoarǎ extraordinar de bunǎ, o adevǎratǎ profesionistǎ. Îi mulțumim și pe aceastǎ cale.

NB: Prin Biblioteca EuropaNova promovaţi literatura din Europa Centrală, Orientală şi Balcanică – o ţintă bine definită. Care este motivaţia acestei alegeri ?

MNS: Da. Asociația noastră are ca scop principal educația și favorizarea dialogului intercultural între părțile oriental-central-balcanice și occidentale ale continentului european. Suntem prima și singura asociație care are acest tip de proiect federator în statut, din câte știu. Pe de o parte, am considerat, încǎ de la începuturi, cǎ aceastǎ zonǎ a Europei este mai puțin reprezentatǎ la Bruxelles, iar, pe de altǎ parte, aveam membri din toate aceste țǎri și ni se pǎrea normal sǎ ne dedicǎm prin proiectele noastre acestor state. Chiar dacă, în timp, nu toate au fost promovate în egalǎ mǎsurǎ, idea de bazǎ a rǎmas: dacǎ cineva dorește sǎ citeascǎ autori traduși în francezǎ din Europa oriental-central-balcanicǎ, îl/o invitǎm la biblioteca noastrǎ.

NB : Ce aduc belgienilor excursiile pe care aproape în fiecare vară le organizaţi ? Cu ce impresii se întorc din România ?

MNS : România este o țarǎ pitoreascǎ și devine imposibil sǎ nu impresioneze turiștii. Problema este cǎ ajung foarte puțini strǎini sǎ o viziteze. Excursiile, pe care noi le organizăm cu ajutorul Asociației Promenada Culturalǎ de la București, nu sunt dedicate doar belgienilor. De fiecare dată, am plecat în România cu funcționari europeni, altfel spus, o multitudine de naționalitǎți strânse într-un singur grup. Sunt excursii lingvistice sau itinerant-lingvistice cum le numim noi. Sunt stagii de limbǎ. Participanții au în fiecare zi vizite la obiective turistice și cursuri de românǎ ca limbǎ strǎinǎ. Participanții acestor excursii au fost foarte încântați de tot ceea ce au vǎzut și trǎit la noi, majoritatea revenind în fiecare an. Tot ceea ce ține de tradițiile noastre și de viața la țarǎ atrage ochiul și inima strǎinului care ne viziteazǎ. Acești oameni apreciazǎ ceea ce la noi existǎ încǎ, iar la ei a dispǎrut de mult. Avem la activ peste 14 excursii, cred, unele de 10-14 zile, altele de 3-5 zile. De doi ani însǎ am anulat totul. E o perioadǎ dificilǎ pentru toatǎ lumea.

NB : În fiecare an, organizaţi Festivalul ‘Pământuri mitice’ la care invitaţi artişti şi scriitori din România, Belgia, Franţa… Vă trec prin mâini cărţi, picturi, biografii, oameni de cultură. Vorbiţi-ne puţin despre acest festival care se desfăşoară în luna septembrie şi se întinde, de obicei, pe patru zile. Ce aduce acest festival publicului? Organizarea acestuia presupune multă muncă – documentare, dar şi management. Cum vă simţiţ, cu ce impresii rămâneţi în fiecare an, după fiecare ediţie ?

MNS : Da, Festivalul « Pǎmânturi mitice » va ajunge anul acesta la a zecea ediție. E deja ceva ! 10 ani dedicați festivalului și 12 ani dedicați culturii și educației. Asta este EuropaNova ! Începând cu 2013 când am avut o sǎptǎmânǎ întreagǎ dedicată evenimentelor, conferințelor, dezbaterilor și  expozițiilor, Festivalul are loc în fiecare an în jurul datei de 26 septembrie, Ziua europeanǎ a limbilor. În ultimii ani ne-am rezumat la patru zile deoarece era prea mult pentru organizatori și nu puteam sǎ ne luǎm concedii pentru a face totul ca la carte. EuropaNova nu are niciun angajat, toatǎ lumea face voluntariat. Nu e deloc simplu.

 « Pǎmânturi mitice » este un festival care a avut ani la rând susținere și reprezentare din țǎrile Europei de Est sau balcano-orientale, cu mese rotunde ale traducǎtorilor, cu lansǎri de carte și vernisaje. S-a spus cândva cǎ am fi o “asociație de nișǎ”, dar cred cǎ timpul și-a spus deja cuvântul și EuropaNova are publicul ei doritor de culturǎ și de a petrece un timp de calitate în compania autorilor și artiștilor. Da, organizarea presupune multǎ muncǎ, dar impresiile ulterioare, atunci când te așezi și privești puțin în urmǎ, te fac să ajungi la concluzia cǎ tot acest mozaic de trǎiri și sentimente ne facilitează, în definitiv, creșterea în același timp cu artiștii.

NB : De doi ani, cred, s-a născut şi clubul de lectură ‘Ici & maintenant’. Când şi cum au loc dezbaterile literare ? Cum faceţi alegerea autorilor sau a cărţilor ? Cine sunt participanţii ?

MNS : Dezbaterile Clubului nostru de lectura “Ici & maintenant’’ au loc în general în mediul virtual, o dată pe lună. Oricine poate participa. Ne-am întâlnit în direct doar de douǎ-trei ori pânǎ acum. Am început prin a alege o carte, iar pesoana care o alegea era și moderator. Fiecare participant trebuia sǎ aleagǎ una, și fiecǎruia îi venea rândul sǎ fie și moderator. Dar, anul trecut, în cadrul festivalului, am avut totuși o dezbatere atât de interesantǎ pe opera unui singur scriitor, încât am schimbat formatul și nu mai propunem o carte, ci un scriitor cu întreaga sa operǎ. Am sperat sǎ ajungem astfel la un public mai larg, dar ne-am înșelat. Poate cǎ oamenii nu au timp sǎ mai citeascǎ, poate cǎ nu suntem pe placul lor, poate cǎ ar trebui sǎ gǎsim o altǎ formulǎ, nu știu care ar putea fi rǎspunsul, dar știu cǎ vom continua. Suntem ca o familie care se adunǎ din când în când, uneori cu mai puțini membri, alteori cu mai mulți, dar permanent iubitoare de lecturǎ, de cǎrți bune și revederi emoționante.

NB : Unde vă vedeţi peste zece ani? Cui veţi lăsa moştenire această împărăţie culturală ?

MNS : Mǎ vǎd aici sau la București. Sigur, fǎcând același lucru 😊 . EuropaNova nu este averea cuiva anume. Aceastǎ asociație aparține tuturor celor care doresc sǎ se implice. Sper din tot sufletul ca, mai devreme sau mai târziu, copiii noștri sǎ realizeze cât sunt de bogați și sǎ ducǎ mai departe ceea ce noi, aceastǎ generație, am început.

NB : Ce aţi vrea să transmiteţi generaţiilor tinere care pendulează între două culturi ?

MNS : Despre faliile identitǎții se pot spune multe și, deseori, am observat, se merge cǎtre un naționalismo – patriotism exacerbat. Mai puțin însǎ se vorbește, în ultimul timp, despre întrepǎtrunderea acestor culturi și/sau identitǎți. A pendula între douǎ, nu mi se pare benefic, dar a lua ce e cel mai bun din fiecare mi se pare instructiv și înǎlțǎtor. Existǎ elevi români, în România, formați de școli germane, maghiare, franceze,… Acești elevi trǎiesc și ei întrepǎtrunderea celor douǎ, uneori chiar trei, culturi dacǎ un pǎrinte e de naționalitate diferitǎ. Aici, e același lucru. Cu cât un copil este expus la mai multe culturi, cu atât mai deschis celuilalt va fi ca adult, iar identitatea sa mai complexă. Existǎ o legǎturǎ strânsǎ între aceste duble sau triple culturi și identitatea unei persoane,  întrucât aceastǎ identitate este fasonatǎ permanent de tot ceea ce trăim, de cine suntem, de formarea pe care o avem, de întâlnirile pe care le facem,… Nu suntem în situația de asimilare a unei culturi prin distrugerea celeilalte. Perioada colonialismului a trecut. Integrarea acestor tineri este un proces lung care nu se poate realiza de pe o zi pe alta.

Atunci când pǎrinții nu au uitat de unde au plecat, atunci când copilul vede în casǎ tradiții ale bunicilor continuate de pǎrinții sǎi, sigur, și el, la rândul lui, va duce mai departe aceste comori.

Le-aș transmite totuși un mesaj generațiilor tinere : Mergeți pe drumul vostru – indiferent cum e acesta -, ascultați-vǎ vocea interioarǎ – ea are mereu dreptate –, trǎiți în echilibru și puneți totul în balanțǎ, creându-vǎ propriul vostru viitor ! Am mare încredere în voi !

Vă mulţumim pentru timpul pe care vi l-aţi făcut pentru a ne răspunde la întrebări şi vă dorim cel puţin la fel de mult succes ca până acum! Fie ca exemplul şi rodnicia muncii depuse să fie preluată de cei ce vă vor urma !

Vǎ mulțumesc !

fotografii: arhiva personala