Reverie

Timpul îndepărtat pe firul de păianjen al memoriei
Restuie prezența amintirilor libere
Ce din universul tău devin universul meu
Ca și când pânza țesută pe dos ar împreuna două lumi
Fără ca ele să se mire de diferența existenței dintre ele
Reverie în ținutul de pace al inimii
O făclie de jar taie întunericul în bucăți
Esențiale verbelor conjugate în ființa noastră
Prin pledoaria de la fereastra privirii în noi
Goi de amintiri, în lumina zilei,
Scurse în intunericul pamantului.

Statui și ecou,
Interiorul așteaptă
Lumina, din nou.
Bronzul din sală țâșnește în fântâni
Poezia aerului domnește tăcută
Rândurile citite de un ochi pasager
Se închid, se deschid și ascultă.
În muzeul de gânduri se aude tăcerea,

Ascultă !