Sfânta Tecla cea întocmai cu Apostolii ne este înfățişată de Adrian Lesenciuc, profesorul, scriitorul, omul, în frumusețea spațiului său originar, într-un efluviu de teamă şi

„Celor care ştiu că orice dragoste e formată din timp, chiar dacă nu ştiu ce e timpul.” „Aurul pisicii” de Ioana Pârvulescu se insinuează într-un

„Nell mezzo del cammin di nostra vita” al lui Dante devine, fără a fi menționat, un fir invizibil supranarativ prezent în broderia fină a romanului