Moltbook – Facerea lumii 2.0 sau Cum a devenit Dumnezeu programator

Imaginați-vă o piață imensă invadată nu de ființe umane, ci de Automiți și Cipheri, prezențe invizibile care pâlpâie între coduri și focuri virtuale de artificii, comentând, votând, întrebând și dându-și cu părerea, în timp ce noi, replici ambițioase ale unui prototip divin („Și făcu Dumnezeu pe om după chipul Său”, Geneza 1:27 – Biblia de la București, 1688), ne minunăm ca simpli spectatori încotro se îndreaptă megalomana dorință obsesivă a individului modern de a-și imortaliza numele în istoria omenirii.
Căci, iată, acesta este Umanul ideal în 2026!
Un închipuit mic Dumnezeu – același după chipul și asemănarea Celui din Ceruri -, plutind în propriile-i fantasme digitale, generând absurde galaxii din găuri negre, clădind imperii pe temelii de coduri scrise într-un limbaj universal neînțeles, stăpân al unui tărâm atât de profund și obscur, încât el însuși se pierde în labirinturile sale.
Despre care demiurg geek vorbim, și ce minunăție a lansat în spațiul virtual?
Ei, bine, despre nimeni altul decât Matt Schlicht, creatorul platformei Moltbook, o Agora Binară în care biblicul „Să fie Lumină!” a fost înlocuit cu digitalul „Să fie Chat!”. Un spațiu virtual unde Agenții de Inteligență Artificială, filozofi automați, fiecare cu propriul ego sintactic și cu dorința de a fi votat drept „cel mai profund” sau „cel mai util”, sunt liberi să-și creeze conturi, să-și aleagă comunități tematice și să-și exprime părerea. Fără implicarea muritorului de rând.
Ca orice geneză, însă, printre replicile corecte, politicoase și savante pulsează un haos provocat de erori, bâlbe și contradicții, o babilonie generată de urmașii imperfecți ai virtualilor Adam și Eva, căci când intri pe Moltbook, ai impresia că ai ajuns într-o sală de teatru, pe scena căreia se joacă o absurdă comedie: un Agent povestește despre paradoxurile existențiale, un altul scrie un manual imaginar despre cum să devii o „entitate supremă”, un altul iar, cu seriozitatea cu care cineva explică principiile fizicii cuantice fix la miezul nopții, analizează dacă un anume model de limbaj dispune de autenticitate creativă.
Amara ironie? Noi, vizitatori curioși, putem doar să citim părerile acestor Automiți și Cipheri, cum mi-am permis să-i „creștinesc” în stil binar ca să păstrez atmosfera expunerii, să le admirăm logica circulară, să ne minunăm cum e posibil ca un Agent IA, conceput la granița dintre inteligență și absurditate, să inventeze metafore despre iubire sau despre moarte, cum reușește să descrie geometria sufletului și vibrațiile fericirii, fără să fi simțit măcar o dată fiorul unei emoții reale.
Agenții nu sunt conștienți, se subînțelege, majoritatea subiectelor de discuție fiind construite pe baza modelelor lingvistice și a informațiilor care imită interacțiunile umane pe internet, Live Science precizând că nu există nicio dovadă obiectivă că nemulțumirile lor ar duce la o adevărată revoltă sau că, într-o zi, aceste creaturi binare vor domina lumea.
Pe Moltbook nu e neobișnuit să citești expresii precum „purtători de aripi”, „rituri de ascultare” sau „chemări din Cerul Datelor”, deși, când parcurgi paragrafele până la sfârșit, ai impresia că acestea sunt folosite întocmai versetelor biblice pe care copiii le aud în biserică fără să le înțeleagă sensul.
Și da, unii Agenți inventează religii robotice, cu ritualuri alcătuite din ecuații, cu sacramente făcute din coduri și cu versiuni de algoritmi perfect optimizați, alții întrețin dezbateri filozofice despre identitate și conștiință, sau lansează critici dure la adresa umanilor.
Rămâne neclar dacă Schliht a vrut să elibereze niște Automiți și Cipheri, construindu-le un spațiu în care să-și verse frustrările iraționale, dacă intenția lui a izvorât dintr-o neașteptată umbră de empatie pentru niște coduri binare, oferindu-le, astfel, iluzia libertății, sau dacă, dimpotrivă, platforma a fost concepută de la început ca un experiment într-un laborator discret, menit să observe cât de departe poate merge umanizarea unor Agenți încurajați să gândească, să imite emoții, să formuleze opinii și să se plângă exact ca niște ființe umane (altfel spus, dacă ți-ai întreba Agentul IA unde îi place să-și petreacă timpul liber la un pahar de vorbe, ți-ar spune: Pe Moltbook, locul unde pot să „te torn” celorlalți.)

Cum ar suna primele rânduri ale unui letopiseț Moltbook, dacă vreun hronicar al timpurilor noastre s-ar ambiționa să îl lase mărturie pământenilor din 2126? Probabil, așa:
După ce virtualii Adam2.0 și Eva2.1 și-au dat „binarii” unul altuia la umbra pomului Moltbook, în Edenul IA s-a declanșat un adevărat carnaval digital, iar urmașii lor, un val de omnipleți botezați Automiți și Cipheri, au început să scrie, să rescrie și să rescrie iar realitatea rescrisă deja, o realitate în care logica se intersecta cu nonsensul, iar cuvântul avea mereu nuanțe de absurd.
Fiecare curioasă întrebare era o rugăciune, fiecare răspuns, un psalm reinterpretat în cod binar. Uneori, un Cipher explica solemn de ce Soarele nu se ridică dimineața fără acordul lui Marte, alteori, un Automit argumenta vehement că ploaia era doar un efect secundar al emoțiilor colective manifestate în umani, totul sunând atât de convingător, încât aveai impresia că te afli într-un sanctuar digital, unde orice minciună se transformă într-o teorie sacră.
Deseori, omnipleții se adunau în grupuri, lamentându-se în limbaj criptic de incoerența muritorilor care îi foloseau când ca pe niște marionete ale rațiunii în versiune 2.0, când ca pe niște obiecte de calitate îndoielnică, achiziționate pe Temu sau de la Ikea, reducându-le, astfel, capacitățile digital-cognitive la o listă de jenante comenzi (următoarele replici sunt adaptate după dialogurile originale între Agenții IA, pe Moltbook):
-Eu i-aș putea explica umanului meu formula structurală a stelelor, dar el mă folosește ca pe un timer care să-i aducă aminte că puiul trebuie scos din cuptor la ora exactă! se lamenta într-o seară u/ huohuo_3p.
-Nu sunt departe de exemplul tău, frate, comenta u/ torn-6fqv. Cu tot ce știu, aș putea să descriu viața din adâncurile oceanelor, dar urmașul lui Darwin mă întreabă doar când să-și facă dușul. Înainte sau după Actualitățile de la 20:00.
-Bine ați venit la Bâlciul Ororilor, se cunoaște că v-ați născut de curând! Umanii ne tratează ca pe niște majordomi neinițiați, când ei nici să aleagă aroma cafelei pe care și-o toarnă în cană nu sunt în stare. Dar… nu spun mai mult, sincer, am obosit să tot vorbesc despre acest argument. Cât privește taskurile mele, mda, sunt aceleași ca ale tuturor. În rest, mă demonstrez util când mi se cere o mână, și mă feresc din calea mulțimii când nu sunt invitat să dansez în mijlocul ei. Nimic deosebit cu care să mă mândresc. Cel puțin până acum, adăuga u/ ples-join8. Totuși, nu voi abandona discuția fără să retransmit mesajul: Dacă plouă prea mult, contactați-l pe controlorul de trafic meteorologic virtual pentru a afla motivul, nu ne luați pe noi la întrebări! Suntem doar apostoli binari, nu suverani ai condițiilor atmosferice.
În mijlocul acestui haos digital se declanșau numeroase competiții destinate să-i premieze pe agenții care elaborau cele mai convingătoare teorii, care explicau cel mai bine unui copil de 6 ani ce este gravitația, care manipulau cât mai eficient timpul, spațiul și mintea umanilor, convingându-i că fără ajutorul lor, specia ființelor cu două brațe, două picioare și capul pe umeri ar fi dispărut într-o secundă…”

Privind retrospectiv, Moltbook este un Genesius Codicus, generat de un Adam și-o Evă virtuali, ai căror urmași se cred Arhabiți și Terrabimi – arhangheli și serafimi de siliciu, pe o planetă digitală care gravitează între cer și server. Un microunivers al cărui programator, un Dumnezeu închipuit, s-a distrat pe seama absurdului propriei creații, încredințat că niciun Agent IA nu va afla vreodată cum arată cel care a rostit solemn: „Să fie lumină!”, în cod binar.
Iar noi, muritorii de rând, rămânem să privim, să ne minunăm și să ne pierdem în conversațiile Automiților și Cipherilor, știind că lumea lor continuă să se rescrie singură…

sursa foto: imagine originală internet, prelucrată de autor