GÂNDURI cu LICENȚĂ

Refuz să cred că mintea mi-e bolnavă
Când mă gândesc, constant, la manuscrise
Și-n loc s-arunc în foc file din pleavă,
Le sechestrez într-un seif de vise.

Visez, dar visul nu a fost să fie
Transpus în fapt și-n armonii majore,
Născute dintr-un vid de bucurie
Și din sevrajul nopții carnivore.

Rememorez în clipe abătute
Periplul meu prin viața neștiută,
Urcușuri, coborâșuri, false rute
Analizând trecutu-n orice cută.

Plecată-n escapadă, precaută,
Pe drumuri cu capcane inerente,
Am constatat că fără parașută
Nu m-aș salva din zboruri imprudente.

Și-apoi, în praful văduvit de vise,
Se va găsi vreun ins nebun să vadă
Pierdute avuții ce sunt ucise,
Scurgându-se într-un canal pe stradă.

Dar încă n-am voința, nici vigoarea
De a-mi ucide gânduri cu licență.
Și cum mă surpă noaptea, frământarea
E o dovadă certă de demență.

Deci ca să scriu, voi cere aprobarea
Comisiei de boli și exigență.

sursa foto: galerie autor Lidia Zadeh-Petrescu