Adresare

Cărpineni, 16 aprilie 2022

Doamne,

Îți scrie fiica dumitale, Colța Teoctista.

În preajma sărbătorilor pascale, sufletul meu a simțit nevoia de a comunica, de a lua legătura cu cerul… de a lua legătura cu Creatorul acestui univers, în care am fost învrednicită să locuiesc și eu.

Oamenii, din păcate, nu sunt obișnuiți să mulțumească pentru ceea ce au, dar eu nu doresc să comit acceiași greșeală, de care poate regretam tot restul acestei vieți.

Mereu înaintăm, cedăm, ne ridicăm, dar niciodată nu mulțumim celui care ne pune umărul și ne oferă putere pentru a merge spre un licăr de lumină. Deci… astăzi, Doamne mă adresez către dumneata.

Vă mulțumesc, în primul rând, pentru această viață, pentru oportunitatea, de a vedea și a simți razele jucăușe dansând pe pielea mea și picăturile de ploaie, valsând și căzând ușor pe umbrela mea micuță și colorată.

Vă mulțumesc, pentru posibilitatea de a auzi vocea melodioasă a mamei, trezindu-mă dimineața și zumzetul insectelor planând pe lângă pavilionul urechii.

Vă mulțumesc, pentru mâinile și picioarele, cu ajutorul căror pot atinge iarba catifilată și umedă.

Vă mulțumesc, pentru părinții mei minunați, prin care mi-ați cioplit viața și datorită cărora astăzi sunt aici, pe care îi iubesc și fără de care nu mi-aș putea imagina existența.

Vă mulțumesc, pentru provocările, eșecurile, dar și succesele de care am avut parte, prin care am devenit mai puternică, mai iertătoare, dar și mai realistă.

Vă mulțumesc pentru persoanele din viața mea, care mi-au adus în unele momente fericire, iar în altele dezamăgire.

Vă mulțumesc pentru tot ceea ce îmi rezervați pe viitor, și pentru toate semenele pe care mi le ve-ți trimite, și prin care voi înțelege greșelile comise.

Și într-un final, vă mulțumesc că de Paște, în aceste momente de grele încercare eu am marea bucurie de ai avea pe toți cei drag alături!

Cu drag și cu profund respect,

Colța Teoctista,