COVID-19 – criza sec. 21 sau tranziția spre o nouă configurație a lumii. Ce fel de lume vom moșteni după criza epidemică?

Motto: ,,Implicarea este cheia implementării schimbării și a creșterii devotamentului.”

(Stephen R. Covey)

           Societatea este martorul tuturor întâmplărilor și evenimentelor, tuturor progreselor și regreselor, spectatorul dispersat în a cunoaște cele mai obscure și adânci sensuri ale existenței, actorul care se distanțează de realitate, pentru a putea analiza și evalua obiectiv lucrurile, actantul care mișună zi de zi într-un univers grăbit pentru a se cunoaște pe sine, pentru a-și aprecia vorbele în raport cu faptele, pentru a distinge negrul de alb. Astfel, apare ideea că omul este cel care poate deține puterea absolută, centrul universului și cel care își poate expune opinia cu privire la un fenomen. Perioada care aduce aceste concepte este renaşterea. Renașterea înfăţişează și dezvăluie intelectul omului în tot întregul său, iar de atunci acesta încearcă să scoată în evidenţă cele mai importante şi indispensabile lucruri pentru productivitatea şi eficienţa existenţei. Cu toate că trăim într-o epocă destul de avansată dacă am face comparaţie între toate perioadele istorice, problemele nu încetează să apară, fiind din ce în ce mai strigente. Una din dificultăţile actuale este pandemia de COVID-19, care a afectat aproape întreg globul pământesc.

           Din acest considerent, nu ştiu dacă aş putea să susţin una sau altă poziţie, deoarece amândouă se află într-o interdependenţă. Criza ar însemna şi o nouă configuraţie a lumii, din motiv că economia şi capitalul sunt resursele ce fortifică şi pun bazele înfloririi unui stat. Nu în ultimul rând şi celelalte compartimente ale statului contribuie la dezvoltarea structurii lui. Criza epidemică care a pus stăpânire pe oraşele lumii a adus cu sine efecte neaşteptate, reguli stricte, un amalgam de site-uri fantomă ce răspândesc ştiri false şi duc în eroare publicul necultivat în a dejuca manipularea, propaganda, persuasiunea, dar şi diverse acorduri privind ajutoare în lupta cu COVID-19. Dar totuşi, în ce lume vom trăi peste acest val? După criza epidemică vom moşteni o lume altfel, o lume plină de probleme şi dificultăţi, o lume pe de o parte mai deschisă în a spune public şi fără frică obstacolele cu care se confruntă, iar pe de altă parte plină de complexe şi temeri, o lume digitalizată, în care temele copiilor se fac online şi examenele de stat se susţin în conferinţe pe internet. Am ajuns să concluzionăm că, de fapt, lumea este un lanţ format din multe inele, acestea reprezentând sectoarele care administrează domeniile vieţii. Astfel, atunci când un inel se rupe sau nu funcţionează corespunzător, lanţul devine mai puţin eficient şi funcţional. Bunăoară, dacă ar fi să luăm drept exemplu restaurantele Republicii Moldova, care majoritatea îşi au venitul pe baza evenimentelor, cum ar fi: nunţi, cumetrii, etc. ne ciocnim cu o situaţie deloc simplă, deoarece odată cu instituirea stării de urgenţă şi închiderea acestora, localurile au pierdut clienţii. Clienţii la rândul lor având preconizată o petrecere privată au arvunit dansatori, muzică, fotografi, decoratori, care îşi câştigă banii tocmai pe baza acestor evenimente, care ulterior vor fi anulate. În acest context, schema furnizor-client-capital îşi rupe legăturile din imposibilitatea de a presta servicii şi imposibilitate de remunerare. Totodată, taxele pentru întreţinere trebuie achitate. Dar de unde bani? Atâtea investiţii se fac într-un stat ca al nostru de ţi-ar părea dacă ai privi dintr-o parte, fără cunoştinţă de cauză că nimeni nu duce lipsă de nimic. Alt caz concret care arată că pandemia a stopat mersul normal al lucrurilor este cel publicat de Ziarul de Gardă  despre o moldoveancă stabilită în Franţa, care fiind fotografă de meserie, și-a făcut din asta o afacere, din care își întreține și familia. Cristina Garabajiu afirmă: ,,Până de curând, lucrurile au fost foarte clare și bine aranjate. Aveam rezervări pentru diverse evenimente, pe minim jumătate de an înainte. Acum, în timpul pandemiei și a situației dificile atât din țară, cât și de pe întregul glob, este dificil și pentru mine. În fiecare zi, anulez evenimente și shootinguri. Restitui avansuri, pentru că nu e vina nimănui în situația asta. Turiștii care aveau programări nu mai pot ajunge la Paris. Banii investiți vor fi practic pierduți sută la sută.”[1] Putem conchide faptul că atunci când se va finaliza pandemia, va trebui depus un efort dublu sau triplu în vederea combaterii consecinţelor. Deci, vom moşteni o lume într-o perpetuă şi aprigă concurenţă.

Pe de altă parte, vom moşteni o lume căreia îi va păsa mai mult de cei din jur şi care va şti că lumea depinde de fiecare dintre noi, iar fiecare dintre noi depindem de majoritate. Astfel, într-o situaţie de criză solidaritatea globală este primordială, pentru că un proverb din popor spune: ,,Unde-s doi, puterea creşte”. Cu cât numărul celor care luptă pentru un anumit scop este mai mare, cu atât traiectul realizării e mai scurt. Responsabilitatea cetăţenilor se va dubla pe alocuri, iar pe alocuri va rămâne la fel de şubredă, deoarece nu toţi privesc cu aceeaşi ochi pericolul şi nu tututor le pasă. Avem o lume ascunsă sub măşti, o lume care după ce va trece valul de COVID-19 încă va ieşi pe stradă cu frică, dar în acelaşi timp cu dorinţă de libertate. Personal, atunci când maşinile serviciului de poliţie mergeau pe străzi şi anunţau oamenii să nu iasă din case pentru siguranţa lor, mă îngrozeam, fiindcă aveam senzaţia că trăim în vreme de război, dar nu este unul propriu-zis, ci unul la nivel de interese, la nivel informaţional, politic aş spune eu. Când lumea va reveni la normal, cei care vor avea frică de aceste ,,duzine strigătoare” vor fi bătrânii, cărora le-au fost aplicate amenzi, iar pentru a le achita este nevoie de aproximativ doi ani, dacă ar fi cazul să vorbim despre pensiile mizere, care nu le aigură nici măcar existenţa. În acelaşi timp, fostului şef al statutului i se permiteau plimbări, întruniri şi altele. Trăim într-un stat sub pseudonimul de democraţie, cum a fost până şi aşa va fi şi după pandemie. Politicienii îngenunchează presa, cea care aduce oamenilor informaţia. Putem să ne aşteptăm la o suprimare şi mai aspră, din motiv că în timpul pandemiei presa independentă a încercat şi încearcă în continuare să scoată scheletele din dulap, iar acest lucru duce la conflicte care vor lua amploare după finalizarea pandemiei. Sociologul francez Patrick Champagne afirma: ,,Politica reprezintă o luptă simbolică, în care fiecare actor tinde să monopolizeze spaţiul public, sau cel puţin, să convingă un public cât mai vast de corectitudinea şi obiectivitatea sa...încercând să-i impună propria viziune asupra dezbaterii.”.[2] În altă ordine de idei, presei îi revine misiunea de a absorbi aidoma unui burete informaţia furnizată şi de a o prezenta într-un mod cât mai obiectiv, corect, veridic, echidistant publicului. Dar acest lucru nu va fi realizabil, deoarece acolo unde există control în detrimentul libertăţii, neghina este cea transmisă publicului, iar grâul este ascuns după culise, urmărindu-se păstrarea publicului în neştiinţă. De asemenea, odată ce corupţia s-a înrădăcinat în Republica Moldova, şi-a făcut loc şi în domeniul justiţiei.  Acest fapt este confirmat şi de un interviu publicat la data de 9 februarie 2019 de Radio Europa Liberă Moldova, realizat de Transparency International, în care raportul dintre autoritarism și corupție arată că Republica Moldova rămâne pe locul 117 din 180, deși a urcat două puncte în Indexul corupției, trecând de la 31% la 33%, fiind acum la același nivel al corupției cu Pakistanul și Vietnamul[3], cea mai mare corupţie fiind în justiţie. Din acest considerent, pentru a se produce o schimbare este nevoie de timp, de minţi noi, de oameni altfel. Pentru a gestiona criza produsă de COVID-19 nu e suficient de oameni la putere care ,,reprezintă” interesele populaţiei. E nevoie de strategii concrete, care trebuiau gândite până la declanşarea crizei, pentru orice eventualitate. Nişte măsuri aplicabile pentru majoritatea cazurilor, adică generale, ce ar permite asigurarea gestionării domeniilor activităţii pentru a garanta cetăţenilor viaţa în ritm normal. Criza nu este altceva decât faza în evoluţia unei societăţi marcată de mari dificultăţi, perioadă de tensiune şi lipsă acută de mărfuri, de timp, de forţă de muncă. Dacă ar fi să facem o retrospectivă, să ne amintim câtă panică a produs anunţul despre infectările cu COVID-19. Această perioadă a însemnat rafturi goale, oameni disperaţi, psihic afectaţi şi consider că în continuare încă se va merge pe această cale, chiar şi după ce va trece, pentru că specialiştii continuă să spună că am putea avea un al doilea val de pandemie. Stoparea producţiei în anumite sectoare ale Chinei, dar şi în ţările dezvoltate ale Europei, precum Italia, Germania, Franţa înseamnă o zdruncinare a economiei globale. Viitorul sistem global se va confrunta cu problema securităţii, pentru că toate ţările se gândesc în primul rând la ele însuşi, iar multe şi-au închis frontierele şi zborurile aerierene, stopând comerţul, transportul de pasageri. Ţările mai puternic dezvoltate vor folosi resurse pentru a combate toate urmările, ţările slab dezvoltate vor slăbi şi mai mult. Vom moşteni o lume în care oamenii îşi vor face rezerve, vor căuta cu migală locuri de muncă, iar lucrătorii care au stat acasă vor cere remunerarea acestei perioade. Şi în învăţământ vom suporta consecinţe. Copii vor cere telefoane şi calculatoare la lecţii, vor dori anularea examenelor definitiv, argumentând cu faptul că dacă o generaţie a avut parte de asta, sunt şi ei în drept. Părinţii se vor confrunta cu capriciile copiilor de a petrece cât mai mult timp online. Riscul este că se va produce un haos, iar cei care nu pot face faţă stresului şi panicii se vor intoxica zilnic de toate noutăţile. Provocarea secolului este de a lupta contra falsului, contra ideilor incorecte, contra unui sistem bolnav, atât la nivel social, politic, cât şi economic. De asemenea, insuficienţa cadrelor medicale calificate şi criza din sistemul medical reprezintă declanşarea problemelor la nivelul sănătăţii oamenilor.

       Colapsul declanşat de pandemia de COVID-19 va fi resimţit mult timp, deoarece atunci când întreaga umanitate se confrută cu o problemă şi nu poate găsi o soluţie, există riscul ca fiecare stat să se închidă în bula lui de aer şi să nu permită pătrunderea particulelor străine în interior. 

^[1] https://www.zdg.md/blog/diaspora/moldoveanca-stabilita-in-franta-despre-lucrurile-pe-care-le-a-schimbat-pandemia-in-mica-sa-afacere/ (accesat 22.05.2020)

^[2] Moraru V. Mass-media vs Politica. Chişinău: Universitatea de Stat din Moldova, 2001, p. 129.

^[3] https://moldova.europalibera.org/a/cea-mai-mare-corup%C8%9Bie-este-%C3%AEn-justi%C8%9Bie-/29759742.html (accesat 22.05.2020