Lică Sainciuc și viața formelor

           Îmi este de ajuns să scriu pictorul Albinuței de Grigore Vieru tipărită pentru prima dată în 1978  și ilustratorul Abecedarului din 1985 și prezentarea generală este gata.  Da, Alexei Sainciuc, mai bine cunoscut ca Lică Sainciuc, este artistul apreciat pentru activitatea sa în domeniul graficii de carte, dar de data aceasta îi vom descoperi un alt aspect al artei sale pentru că în perioada 5 iunie – 31 iulie a acestui an are loc expoziția lui personală în cadrul Galeriei Lutnița. Mai mult, pe lângă Abecedar și Albinuța, ilustrează noul număr al revistei TIMPUL din România, Ediția din Republica Moldova, în curs de apariție.

Născut în 1947, fiind unicul fiu al Valentinei Rusu-Ciobanu și Glebus Sainciuc figuri remarcabile ale artelor plastice, pot confirma veridicitatea proverbul ,,așchia nu sare departe de trunchi’’. Devine și el intelectual prin moștenire, înconjurat de mic copil de toate figurile emblematice ale culturii naționale. După studii este arhitect, aceste abilități i-au înlesnit cunoștințele pentru analiza dezvoltării urbane a Chișinăului, publicând pe parcursul anilor 5 cărți consacrate devenirii istorice ale orașului. Cu toate acestea, nu a neglijat domeniul picturii.

Balzac scrie într-unul din tratatele sale politice: ,,Totul este formă, viața însăși este o formă’’, paralel îi dau dreptate și istoricului de artă francez Henri Focillon ,,Nu numai că orice activitate se lasă descoperită și definită în măsura în care capătă formă, în care își înscrie curba în timp și spațiu, dar viața însăși se comportă în primul rând ca o forță creatoare de forme. Viața este formă, iar forma este modul de manifestare al vieții’’ fragment din Viața formelor și elogiul mâinii, Editura Meridiane, București 1995. Vreau să ajung la ideea că suntem obișnuiți să aruncăm verdictul de artă a tot ceea ce este figurativ, are o formă concretă și bine conturată, dar și nonfigurativul are dreptul la existență și vizibilitate, pentru că expoziția dată are ca corifeu forma și importanța sa într-o compoziție.  Douăzeci și două de lucrări printre care 2 autoportrete, 8 tablouri abstracte, seria Moiré formată din 11 desene trasate cu compasul, executate cu cerneală și coloranți anilini pe hârtie și nemaipomenita ,,Foraminifere’’ – toate realizate în perioada 1970 și 1990 ceea ce coincide din punct de vedere politico-social cu dezghețul hrușciovist ce a avantajat inovarea esențială a mijloacelor de expresie plastică.

Încep cu  ,,Foraminifere’’ din 1974, pentru că demunirea conform dicționarului explicativ al limbii române este numele dat unui ordin de animale unicelulare marine din încrengătura protozoarelor, care au corpul învelit într-o cochilie calcaroasă, alcătuită din una sau din mai multe camere comunicând între ele, în termeni umani scoici ce par încolăcite dar de fapt surprindem evoluția formelor organice ce vor da naștere altor forme, într-o gamă de culori rece.

Seria ,,moaruri’’ respectă câteva manifestări ale naturii cum ar fi: simetria bilaterală și cea radială, proporția, dinamica și ritmul. Trebuie să considerăm formele circulare în toată plenitudinea lor și sub toate aspectele, ca pe o construcție a spațiului și a materiei, fie că se manifestă prin suprapunerea liniilor, fie intensitatea și ritmicitatea lor, fie prin activarea unor pete de culoare. Lică Sainciuc este preocupat de construcția armonioasă și echilibrată a configurațiilor.

Experimentele abstracționiste ,,Fără titlu’’ se remarcă nu doar prin mișcarea culorilor dar și tehnica uleiului și lacului pe carton ce oferă un strat intens luminous atâta timp cât este privită de la distanță.

Autoportretele au avut cel mai autentic instrument de creație, cel din 1974 este dactilografiat pe hartie datorită mașinii de scris Stolzenberg-Fortuna, iar cel din 1998 imprimat matricial pe hârtie. Zeci de litere, semne și puncte urmează aceleași principii ca și seria ,,moaruri’’ doar că de data aceasta într-un altfel de ritm ce respectă alt algoritm de construcție. Pentru că doar un adevărat artist va găsi întotdeauna cele mai ingenioase metode de a crea chiar și atunci când este constrâns de ideologii sau lipsa resurselor creatoare.