Rață Andreea-Emira: ,,Tartuffe-Trăiește după ce simți, nu după ce dictează alții’’

În data de 18 septembrie 2025, în cadrul Reuniunii Teatrelor Naționale Românești, Teatrul Național „Eugène Ionesco” a găzduit spectacolul „Tartuffe”. Producția aparține Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți și este o montare a regizorului Sergiu Chiriac după piesa lui Molière. Reprezentația propune o interpretare simbolică a comediei clasice, punând în evidență teme universale precum ipocrizia, falsitatea și lupta pentru libertatea personală într-un cadru familial și social.

Regia lui Sergiu Chiriac are o idee clară și un concept original. Spectacolul arată ipocrizia lui Tartuffe și efectul asupra lui Orgon și familiei. Montarea folosește simboluri vizuale – costume alb-negru, fețe vopsite în alb, femei în alb, geamantane, lumânări, lustre, muzică ritmată. Ritmul este dinamic, cu scene tensionate, comice și ritualice, menținând atenția publicului până la final.

Conceptul regizoral este clar: falsitatea și ipocrizia sunt dezvăluite treptat, prin acțiunile și relațiile interpersonale, dar și prin simbolurile vizuale și muzicale, care transformă scena într-un spațiu teatral încărcat de semnificație.

Actoria este una expresivă, atât corporal cât și vocal. Actorii se folosesc de întregul spațiu scenic: urcă pe mese, beau vin împreună, se sărută, creând astfel o atmosferă intensă, care combină comedia și tensiunea dramatică. Tartuffe este portretizat ca un personaj viclean, seducător și manipulator, în timp ce Orgon rămâne orb la adevăr, iar fiica sa se află prinsă între obligație și dorința proprie. Servitoarea joacă un rol crucial, reprezentând sprijinul libertății de alegere, încercând să ajute fiica să scape de căsătoria impusă.

Spectacolul transmite un mesaj direct: falsitatea este respingătoare, iar dragostea și alegerile personale nu pot fi impuse de alții. Libertatea de a iubi și sinceritatea sentimentelor sunt teme care rămân valabile în orice timp și pentru orice societate. Montarea îi face pe spectatori să gândească la propria lor viață, la modul în care pot recunoaște minciuna, ipocrizia și încercările de manipulare, dar și la curajul de a rămâne fideli propriei voințe.

Privind spectacolul, trăiești o experiență complexă: combinația de simboluri vizuale, muzică, costume și actorie expresivă creează un univers teatral unic. Urmărindu-l, am fost plăcut surprinsă – au fost momente de râs, dar și momente în care m-am simțit parte din poveste. Poate de aceea mi-a plăcut atât de mult, pentru că mi-a reamintit că cel mai bine este să facem ceea ce simțim, fără a fi constrânși de alții și manipulați.