,,Endgame. Jocul final: Convocarea”- o carte care îți taie răsuflarea

 „12 Jucători. Tineri, dar din seminții străvechi. Din care se trage toată omenirea. Și care au fost create și alese cu mii de ani în urmă.”  

 În urmă cu mii de ani, în momentul în care oamenii au fost creați de „Ființele superioare”, aceștia au fost avertizați cu privire la Jocul Final. Acesta nu este un joc oarecare, precum fotbalul, baschetul etc., ci unul barbar, unde Jucătorii sunt criminali cu sânge rece, antrenați încă din fragedă pruncie atât pentru a ucide, cât și pentru a fi în stare să descifreze indicii extrem de greu de tălmăcit. Ei sunt supuși unor antrenamente extrem de dificile, care îi fac să fie mai rezistenți la durere, să fie mai rapizi și mai agili. Duc o viață dublă, unii dintre ei sperând să depășească vârsta de 20 de ani (vârsta la care un Jucător nu mai este eligibil) cât mai repede, pentru a putea fi „normali” din nou, alții dorindu-și să o atingă pe cea de 13 pentru a putea intra în Joc.

Spre deosebire de majoritatea cărților, în care autorii își conturează cu precizie personajele, în „Endgame” acțiunea trece pe primul plan, iar caracterizarea „ființelor de hârtie” este în plan secund, întrucât modul firesc de a fi al acestora nu contează, ele fiind puse în situația excepțională de a se lupta unele cu celelalte pentru câștigarea Jocului și, implicit, pentru șansa de supraviețuire a semințiilor lor.

Cartea debutează cu aterizarea miraculoasă și misterioasă a 12 meteoriți neînregistrați pe Terra, în locații cheie, care sunt meniți să le transmită Jucătorilor date esențiale cu privire la Convocarea care le va da tuturor viețile peste cap. Ajunși la Pagoda Marii Gâște Sălbatice (poză), în Xi’An, China, Jucătorilor li se arată kepler 22b, o ființă extraterestră, care le oferă fiecăruia câte un indiciu care să îi conducă la prima cheie din cele 3 (a Pământului, a Cerului și a Soarelui) care trebuie găsite. Numai unul din cei 12 poate câștiga, dar, uneori, pentru a birui într-o asemenea situație, ești nevoit să comiți atrocități, mai ales atunci când în mâinile tale se află nu doar soarta ta, ci și cea a tuturor persoanelor la care ții.

Prima parte a trilogiei Endgame, ”Jocul final: Convocarea” este o carte care te captivează pagină cu pagină, cuvânt cu cuvânt, și care te lasă dorindu-ți mai mult atunci când o termini. Este genul acela de carte la care te gândești mult timp după ce ai terminat-o, iar, dacă ești adeptul Teoriei Conspirației, sunt sigură că îți va plăcea. ^^

„Viitorul e nescris. Ce va fi, va fi.” („Endgame. Jocul final: Convocarea”, de James Frey și Nils Johnson-Shelton)