Frig

Iți este frig?
Îmi este frig
Dar nu mă deranjează.
De o săptămână am început
Să dau ceasul înapoi,
Tot nu te-ai întors
Număram zilele
În care nu erai cu mine
Pe degete,
Mă uitam la cerul care se întuneca.
Nu te-am strigat pe alt nume,
Tu nu mă strigai pe al meu.
Degetele tale îmi străbăteau parul,
Erai rece.
Fir cu fir, îmi trasai viitorul.
Până când am rămas în întuneric.
Am aprins un chibrit
Și flacăra a luat forma ta
Este trist.
Mă îmbrățișai. Făceai ca întunericul
Să-mi zâmbească.
Nimeni nu mă îmbrățișa, nu la fel ca tine
Nu foarte strâns,
Dar îți simțeam spiritul
Șoptindu-mi melodia ta
Preferată.
Stând cu mâinile,
În buzunarele tale, îmi spuneam:
„Aici vreau să ramân
Chiar pentru totdeauna”
Deschizându-mi ochii,
Nu te văd.
Unde să te caut?
Cum să te implor?
Îți blestem plecarea.
Am ajuns să te uit,
Am ajuns să mă uit.
Inimile noastre nu vor bate
Niciodată
Una lângă alta.
Dacă nu vor bate, una lângă alta,
De ce ar mai bate?
Moartea e doar o glumă proastă,
Șoptește-mi un cântec, în urechi.
Cu cât e mai întuneric,
Cu atât mai bine,
Poate la ora trei, poate la patru.
Din nou merg,
Singur, patetic
Fiu al nimănui, tată al nimănui,
Pe strada strâmtă, înghețată,
Cu mâinile în buzunare,
Cântând aceeași melodie,
Preferata ta.