În căutarea trenului vieții

Îmi place să fiu privitor. O simplă persoană într-o mare de personalitați puternice. Mă uit pe geam și observ trecerea timpului; în jurul meu oamenii se schimbă: unii își dau jos măștile și costumele, alții le pun la loc, mulți rămân la fel, iar mai mulți nu au timp să reflecteze asupra lor. Fiecare își trăiește viața pentru el, se ocupă de interesele sale, crește alături de oamenii apropiați sufletului său fugar, împăcat.

Eu sunt doar un obsevator tăcut, mă hrănesc cu alte povești, îmi trăiesc viața prin ochii altora, mă identific în personalitațile duplicitare ale oamenilor, iar sufletul meu, în profunzime, rămâne încuiat și cufundat în adâncurile neîncrederii. Sunt ca un călător fără oprire al unui tren de noapte. Privesc fiecare om ajuns la destinația sa, mie rămânându-mi doar un singur sfetnic – liniștea nopții. Luna mă călăuzește, stelele mă hipnotizează, visele mă poartă înapoi într-un loc pe care nu l-am văzut niciodată în realitate, dar care îmi este atât de cunoscut, atât de viu în amintire și totuși, se spulberă din minte, se evaporă, ca și cum i-ar fi frică să fie prins.

Câteodată mă gândesc că mi-aș dori să fiu ca ei, dar cred doar că mi-aș dori să mă găsesc pe mine prin ei, fără să mai trebuiască să-mi găsesc drumul înapoi.

Deși multe se mișcă în jurul nostru, în Univers, cea mai profundă schimbare vine din partea celor pe care-i considerăm prieteni. Îi vezi cum prind aripi, zboară și uită cine i-a ajutat să-și ia avânt. Problema este că simți cum toți evoluează și ți se pare că tu rămâi în același loc întunecat, singuratic, ascuns de ochii curioșilor, chiar și de ochii tăi. Când te uiți în oglindă nu te vezi pe tine însuți, ci doar ce ai fi putut fi dacă în toți anii aceștia te-ai fi privit ca personaj principal în viața ta, nu ca personaj episodic în existențele celorlalți.

Eu continui să privesc în derivă spre apus, să-mi imaginez o lume în care și gri sau incolor sunt culori acceptate de societate sau că poate, într-o zi, o să mă aflu în gara potrivită și că-mi voi auzi semnalul propriului meu tren…