Îndrăgostitul

Doi ochi negri precum murele,
Două priviri intense cu subînțeles,
O inimă ce zboară precum fluturele,
Un vals al iubirii neînțeles.
Un suflet gol, la prima încercare,
Cu sfială ție se dedică,
Poate el să te iubească oare,
Întemnițat fiind în nesiguranță și frică?
Pot eu, un simplu muritor,
Să îți ofer dragostea veșnică,
Fără să mă prefac ca un actor,
Ce, de la zi la zi, mai uită câte-o replică?
Cum să mă uit în ochii tăi,
Fără să-mi pară rău că nu sunt cea mai bună pentru tine?
Nici nu mai știu unde să mă-ndrept, atâtea căi..
Oriunde eu m-aș duce, doar tu ești pentru mine.
Nu suport ideea de a te ști departe,
Însă tu încă nu știi de gândurile mele…
Aș doborî orice problemă-n parte,
Doar fericirea ta să tot prospere!
M-aș transforma și-ntr-un pom pentru tine,
Adierea frunzelor să vii să mi-o asculți
Și crengile mele să te mângâie cum știu ele mai bine,
O zi și-o noapte să îmi tot cânți.