Liniștea morților, neliniștea noastră

Morții stau liniștiți în groapă,

Mai puțin noi, cei rămași în viață,

Tu bântui un hol, eu alt hol,

Fantome vii, prin noapte, în tăcere de doliu.

.

Pământul i-a înghițit pe cei plecați,

Sub el dorm, tăcuți și împăcați.

Dar noi? Noi căutăm în umbre răspuns,

Prin holuri pustii, cu pași de ascuns.

.

Tu bântui un hol, eu alt hol, în zadar,

Ca două fărâme de fum făr’ hotar,

Ne ducem în noapte, fără destinație,

Căutând în beznă vreo revelație.

.

Morții stau liniștiți în groapă,

Iar noi, în lumea de vise, luptăm cu cine scapă.