Orfan de iubire

La o petrecere de mii de oameni
Stau într-un mic colț și scriu.
Tristul din întuneric, vecinul
Pe care nimeni nu îl vrea.
Știu că sunt rău,
Pot să mă întorc acasă acum?
N-am avut niciodată pe nimeni
Ca tine.
Mă vei lăsa să te fac soarele meu
Și sa fac din sufletul tău
Un ocean, doar al nostru?
Mi-am părăsit casa și am plecat
Cât mai departe.
Mi-am lăsat gândurile în spate;
Am ars tot ce am scris
Și nu îmi pare rău.
Tot ce am făcut, a fost pentru noi.
Acum scriu dintr-un oraș
Unde nimeni nu mă cunoaște,
Dar nu merge după cum am plănuit.
Orașul nu este încă treaz,
Dar nici nu doarme încă.
Dulce orfan de iubire, mă pot întoarce acasă?
Te miști ca apa in capul meu,
Dulce orfan de iubire,
Iei orice formă,
Fara tine nu pot trai, insa
Mă poți ucide, dulce
Orfan de iubire.