Nu mă cunoşti

Nu mă cunoşti, treci pe aici mereu,
Am bube, răni adânci ce nu se-nchid,
Şi-n patul plin de sânge când mă-ntind,
Te-apucă mila şi-mi întinzi un leu.
Nu mă cunoşti, dar spui că mă iubeşti,
Şi pupi o poză unde pare că mai râd
Dar timpul şi durerea te fac hâd
Şi te despart de cele mai lumeşti.
Nu mă cunoşti, de când n-ai mai venit
Au tot muşcat din mine boli şi corbi
Şi văd, şi plâng din ochii ăştia orbi
Şi cad orfană-n vise de granit.
Nu mă cunoşti, e cam târziu acum
M-am resemnat ca un copil orfan,
Pe-aici nu mai e soare de un an,
Mi-s oasele zdrobite, arse, scrum.

Răspunsuri