Cade cerul peste mine când te văd, o, vrăjitoare, tatuezi din limbă versuri de descântec, Amintiri și mă mușc nervos de mână, să verific viața-n

Pe Thomas Street colț cu Meath Street este o tonetă de ziare. Mult timp acolo a lucrat o femeie în vârstă, care mi-a și inspirat

vezi tu bătrâne ofițer de paradigme
dacă lași gândacul să te asocieze cu un nume
s-ar putea să devii un filosof fără amante
așa că spune-mi Eva
cea care ți-a intrat în buzunare să-ți scormonească idealurile
și să-ți numere aerul chinuit cu declarații de dragoste

„Îmi cad dinții!” Mi-am zis, Pieptănând părul alb, Mă cheamă şi sfinții, Afară-i prea cald… şi curg Râuri sărate pe față şi gât Am totul

Drumurile s-au întortocheat. Gândurile au o altă viziune. Atârnăm amintirile în spatele nostru și le târâm, de nevoie, spre a ne limpezi, chipurile, idealurile. Și parcă aceste amintiri, atât de simple și atât de curate, ar veni ca o binecuvântare. Nu schimbă cu nimic aducerea lor aminte.

acesta e un vis, iar zorii îl omoară. un strigăt stă în prag ca jalea să-l cuprindă. un rug ciudat îmi pare și vântul ce-mi șoptește pe fugă la ureche: să îl iubești copilă! să îl iubești deplin! fă dulce să devină al șarpelui venin…

De mic am avut responsabilități. Că nu prea m-am ținut de ele, asta e altă treabă. În vara lui ‘78 eram la țară, la bunici.

Prietenia este percepută diferit, atât de la persoană la persoană, cât și de la vârstă la vârstă. În copilărie, lucrurile care te leagă de o