Acasă

Viața de imigrant e ca mersul pe sârmă. De la stresul de început, când nu știi cum și dacă o să te obișnuiești vreodată să înțelegi oamenii din jurul tău, sau dacă îți vei putea găsi echilibrul într-o lume diferită, și până la obsesia că acasă toate lucrurile importante se întâmplă în lipsa ta, trăiești permanent cu un soi de frică în suflet.

Nu te gândești niciodată la cât timp ai fost plecat, ci la cât timp ai lipsit, sperând nebunește că lumea pe care ai lăsat-o în urmă a rămas încremenită în timp și că, într-o bună zi, îți vei putea relua viața din exact momentul în care ai încuiat ușa.

E ziua la care visează toți imigranții și pe care o folosesc mai apoi ca pârghie de echilibru – ACASA devenind locul care-ți dă rădăcini, dar și aripi să te aventurezi în lume, pentru că ACASA e mereu acolo, e locul dispus oricând să te primească înapoi.

Viața într-o altă țară și într-o altă limbă te schimbă fundamental și ajungi să realizezi cât de multe uși ai închis încă înainte să-ți părăsești casa.

Oamenii și locurile în care trăiești îți influențează iremediabil felul în care gândești și acționezi, dar nimic nu te schimbă mai tare decât sentimentul că te poți baza pe tine însăți ca să înveți cum să-ți reconstruiești viața într-o lume nouă, care nu te cunoaște și pe care n-o cunoști.

Naționalitatea a devenit oarecum irelevantă și dacă niciodată până atunci nu te-ai întrebat cine ești cu adevărat și ce-ți definește identitatea, vei înțelege ce înseamnă să te naști a doua oară.

Vei înțelege că ești mai mult decât locul în care te-ai născut și mai mult decât cel în care ți-ai găsit cuibul și vei ști că n-o să te mai poți niciodată întoarce acela care ai fost.

Și te gândești cu teamă la ziua aceea, dar nu pentru că ți-ar fi greu să alegi între cele două lumi, ci pentru că, pe oricare dintre ele o vei alege, vei rămâne pentru totdeauna un expatriat.

Fiecare dintre cele două lumi reprezintă o parte din ceea ce ai devenit, pentru că amândouă conțin locuri care ți-au rămas în memoria sufletului, oameni pe care-i iubești și experiențe care ți-au marcat viața.

Și oriunde te vei decide să rămâi, va trebui să te rupi in două; trăind în una și visând la cealaltă, încercând să recuperezi bucățica de suflet rămasă încremenită în timpul unei alte lumi.