Între mit și adevăr

știi ce-am simțit când ai ieșit din raiul prefăcut în iad

 când am rămas prin guri de șarpe ca să mă întrebe

să șuiere prin zbierăt că tu m-ai părăsit și m-ai abandonat

ca pe o cheie ce special uitată în rai

a transformat iubirea și a luat-o într-un alt rai

iubite, de setea ta atunci am înghițit o mare 

și am făcut pustiu peste planetă

ca să pășesc și să mă frig de talpa iadului

și să nu sar

ci să pășesc pe îndelete pe muchie iad

cu dalbe plete aprinse de atâta dor 

am mers printre pustiu cu-n suflet pârjolit

și nu m-ai căutat și n-ai venit

deci, eu te-am izgonit din rai

căci eu decid că acolo unde sunt și eu este un rai

iar cel ce nu-ntelege soarta mea 

nicicând nu se va mai apropia

ce suflet inocent ar trebui să ai

ca să te- așezi pe gura mea de rai 

și să te culci lângă acest picior de plai

ar trebui să urli cu un nai

nu cu un bucium sau cu o vioară

dar cu trompete și slove ce-s muiate în focuri și otravă

m-ai lăsat legată de o vorbă încolțită pe o buză ruptă a unui șarpe

cu chip de o femeie îmbătrânită

ce m-a mușcat și m-a scăldat într-un venin

încât am ars și dintr-o proprie cenușă

am renascut ca să îți bat la ușa sufletului tău prea obosit

sau poate la poarta ta ce niciodată nimeni n-a îndrăznit

ca să te bată așa de sincer umilit

da, ești o poartă la care am bătut

și urletul prelung dintr- o bubuitură 

am înțeles-o că ai așteptat

de mine să fii căutat

dar eu nu caut - eu găsesc

când pe potecile cu soare 

merg și strig cu flăcări că iubesc

și flori li buze și morminte

iubesc și vreau 

să fiu  găsită poate într-o pagină mototolită

citită de însuși Dumnezeu

când ai ieșit din raiul de cuvinte pe care mi l-ai dăruit

când cerul plin cu stele părea un munte ciuruit

am înțeles că trebuie să lupt ca o leoaică

să fiu puternică și să rabd furtună, ploi, tsunami

blesteme, bârfe, cuie și venin plasat în cupe

pe care să le beau până la fund

ce e o cupă cu venin întinsă într-adins

când știi că prin această resemnare doar am de învins

păcatul omenirii ce a fost cuprinsă printr-o epidemie rară

peste o planetă întreagă

și am zis

că trebuia acest popas în conștiință 

ca fiecare să trăiască lângă copii și-n casa lor a doua oară

ce bine când ai casă și copii

dar ce au făcut oare cei fără de casă și cu multe vicii

de aceste soarte  cine oare  s-andurat 

că nu prea am auzit să fi murind

vreun vagabond sau vreun alcoolizat

sau din penitenciare vreun maniak

au fost luați de lângă noi

doar oamenii curați

dar slabi de înger

și am rămas doar noi ca să învingem

prin credință păcatul ce încă nu s-a terminat

și ce putere mare ar trebui să avem în cuget , gând, speranțe, vise

ca să învingem și să scăpăm de virusul care străbate planeta toată

ar trebui ca să dispară o planetă

și unde ea va dispărea?

și-atunci de ce atâta luptă pentru viață

 dacă cu toții

vom muri încet și vom începe toții 

să trăim într-un sonet sau un verset

sau poate elegie

vom fi și vom trăi prin poezie

ea va rămâne printre multele planete 

să cânte fericirea când de oameni va fi dor și sete

noi, ce vom fi?

vom fi doar stele deportate în galaxii albastre

și cine ne va urmări

din care colț de rai eu te voi mai putea privi?

când noi ne-am întâlnit 

mi se părea c-a coborât chiar înșuși Soarele într-o noapte pe pământ

la soră-sa - Frumoasa  Lună

pe care la-nceput fără să știe o iubea nebun

dar a sosit blestemul 

pentru acest incest

de atunci se văd doar într-un echinocțiu

în rest ei se iubesc mai tare 

și noi privind la ei ne îndrăgostim

de lună și de soare

dar nu iubim

 ne - aprindem iar 

dacă ne dezamagim

nostalgici ca și luna devenim

și luna plânge cand pe cărările iubirii

merg cei ce nu-și deschid bagajele iubirilor ratate

și-s congelate pentru alte soarte

nu, nu poți ieși din raiul de cuvinte

nu poți să porți o altă soartă

când Dumnezeu printre ruine iarăși ne îndreaptă

în suflet raiul trebuie purtat

cu suflet dorul trebuie să fie ascultat

și va domni peste câmpia înstelată

doar soarta noastră pe pământ lăsață ca o bijuterie 

nu ca o simplă jucărie din lut când a creat-o pe  Lilith 

eu sunt creată din a ta ființă integrală

nu , nu din coastă căci e prea banal

eu sunt creată din tine pentru tine

cu dorul fericirii insuflată în mine

de harul cel divin

de ce ar trebui să cauți și de ce ar trebui să caut 

când suntem unul pentru altul noi creați 

din ceea ce a fost cuvânt și ram

pe Eva și Adam

să fim deci fericiți în raiul nostru

și  nici să mușc nu vreau

din fructul cel întins de multe ori de cel

pe care l-am învins doar cu credință

știu prin scenariul biblic ce va mai fi o dată

dacă izgoniți din rai

vom mai trăi prin chin

vreau fericirea s-o cunosc deplin prin tine și cu tine

în raiul nostru cel primordial

să ne păstrăm iubirea în palmele lui Dumnezeu

vreau să fiu tu iar tu să fii doar eu.