Tăcerea albastră

după o tăcere lungă ce-a vorbit

am ascultat doar inima

azi am decis să-ți spun că-n ziua în care te-ai născut

să-ți spun un ,, mulțumesc,,

că eu te-am cunoscut în ceas de seară

venită cam rebelă dintr-o vară

ce-avea aroma toamnei în pletele-mi de aur pline

și ce-mi spuneau povestea depozitată într-o cămară plină 

cu ură, deznădejde și un car de bunătate

ce să-ți doresc în ceas de noapte?

când s-ar părea că ai cules destule spice și ai  de toate tu

ce să-ți doresc?

pot doar să-ți dăruiesc ce pentru mine este cel mai sfânt

cuvântul - osul demnității pe pământ

te rog să îl auzi chiar dacă nu e spus

ușor nu e deloc să cauți cuvântul ce-l pierdut printre planete

să vină el la mine sau la tine tocmai atunci când de cuvânt ne este sete

pot să-ți doresc să fii Duminică eternă

credința să ți-o pui ca pernă

să fii Duminică în suflet și în grai

să te-odihnești și să te lepezi de păcatul ce nu-l ai

să fii lumină albastră peste omul cel comun

puternicii înving, nu numai spun

să fii curat la suflet ca apa din fântână

prin care Dumnezeu de sus privește înlăuntrul tău

să fii cărare nebătătorită pe care să pășească-n stropi de rouă

cea care-ți va ghici cuvântul, fapta, gestul, gândul

să fii doar spic ce prin răbdare îndură vânt, furtună, ploaie

și nu se - apleacă la pământ căci e simbolul demnității pe acest pământ

să nu te-nchini în fața nimănui

decât în fața mamei ca să-i spui un ,,mulțumesc,,

că tu prin ea trăiești și vezi, te bucuri, plângi și râzi

când sufletul în fața mamei ca pe-un altar îl pui

ce să-ți doresc în ceas de seară când anii tăi încet se leagă

de cifre pline de mister

ajunge patruzeci de clipe pline pe care le-ai trăit cu-adevărat

dar, după - să fii bob curat și să-ți găsești pământul roditor

în care să te culci să te-odihnești și să-ncolțești cu vise și speranțe

ca un copil la mama sa în brațe

nu, viața nu s-a terminat

abia începe viața scumpule bărbat

trăiește-ți clipa 

COGNOSCE-TE IPSUM

ca să ajungi la rangul sacrului sublim

puternic e acela ce învinge păcatul

și care domnește asupra corpului și minții

și-n echilibrul lui vorbește cu cel ce a creat și ce domnește

vorbești în șoaptă cu al nostru Dumnezeu

ce să-ți mai spun în acest miez de noapte

eu, sunt o carte și dacă vei dori să mă citești

găsește-mă, citește-mă ca prin cuvintele ce îmi răsar

să vrei să te renaști tu iar și iar

din doruri multe și pierdute înzădar

din pagini arse și uitate ca într-o bibliotecă care a ars

dar nu a dispărut

fii fericit și mândru

privește iar spre soare

de-ți va fi cald aruncă-te în mare

trăiește, iubește, întreabă și răspunde

oferă, cere, bate și ți se va deschide

fii tu

ascultă-ți inima 

nu bocetul