„21 de rubini” sau Biserica interioară a unei națiuni
Sinopsis: Nina (Corina Moise) este o tânără procuroare, care, împreună cu iubitul ei, Yuri (Anthony Delon), regizor de film, lucrează la dezvoltarea unui scenariu, inspirat dintr-o poveste de familie. Tensiunile politice de la sfârșitul anului 2022, o aduc pe Nina în atenția publică, numele ei fiind vehiculat pentru poziția de Procuror General al României. Numirea în această funcție depinde, însă, de Mickey Mandovanis (Mickey Rourke), Secretar de Stat al Guvernului american, și de Nicoletta Delachiessa (Elisabetta Pellini), reprezentanta Comisiei Europene. Întâlnirile cu aceștia se transformă într-un veritabil examen, care, dublat de căutările artistice și de relația amoroasă cu Yuri, îi dezvăluie Ninei chipul societății în care trăiește.
Filmul „21 de rubini” (2023), turnat la Oradea în 2017, a fost recent difuzat pe Realitatea Plus, a doua zi de Paște. Polemicile iscate au fost importante, atât pro, cât și contra. Nu cred însă că filmul trebuie analizat în jurul contextului supralicitat de rusofobi care îi consideră pe criticii Occidentului ca fiind rusofili sau pro-Putin! Dacă rămânem totuși în context, atunci acesta trebuie lărgit în ceea ce privește preotul, teologul și regizorul Ciprian Mega. În 2013, el a lansat o carte, intitulată „Pântecul desfrânatei„, în care descrie, ca student la Teologie, ce înseamnă biserica administrativă, mafia din interior și păcatele lumești, mai ales cele de natură homosexuală, care sunt inițieri în anumite cercuri de putere, de interes ierarhic. Din cauza acestei cărți și a filmelor realizate, Ciprian Mega a fost pus la index de preoțimea decăzută de la vârf.
Părintele Ciprian Mega este absolvent de Teologie la Sibiu și a urmat doctoratul în Anglia, iar din 2009 a devenit preot în Cipru. Prezența lui Mega la festivalul moscovit se face în acest context, al limitării libertății artistice din România, cu proiecții anulate în majoritatea orașelor din țară, la comanda „personalităților” bisericești locale deranjate de adevărul filmic.
„Directorul Casei de Cultură din Odobești a anulat proiecția filmului „21 de Rubini” întrucât aceasta „a fost dispoziția primită”, motivul invocat fiind: „noi considerăm că filmul nu trebuie vizionat de publicul larg”. Menționăm că filmul a rulat, deja, de două ori, în Odobești, până la primirea interdicției. Este al patrulea act de cenzură cu care ne confruntăm în România anului 2023!” (pagina Facebook a filmului)
Filmul încheie o trilogie cu același nume, „21 de rubini” care cuprinde „Dimineața care nu se va sfârși” (2016), despre drama femeilor emigrante, și „Glasul care strigă în pustie” (2021), despre viața părintelui Calciu Dumitreasa. Filmul a fost realizat și finalizat în 2017, premiera anunțată de presa vremii urmând să aibă loc în 2018. Din motive financiare și de producție, filmul nu a mai fost lansat decât după pandemie, în 2023, cu o distribuție adăugată în februarie 2023, când noi cadre au fost filmate împreună cu Mickey Rourke, Anthony Delon și Elisabetta Pellini. Noul film „21 de rubini”, sub efectul altui film intitulat „Omul lui Dumnezeu” (r. Yelena Popovic, 2021), este un rechizitoriu asupra falsității unei lumi care instrumentalizeaza concepte divine în interes financiar și sexual; o lume, de asemenea, laică aservită UE sodomizate, despre care Însuși Iisus vorbea că nu este esențială…. Redau, în extenso, din Evanghelia după Matei, momentul metaforic al distrugerii Templului, în traducerea lui Cornilescu:
„La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Iisus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” El a şezut jos, pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci, mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”
Comparativ cu „După dealuri”, în regia lui Cristian Mungu, care propunea o viziune tendențioasă, subiectivă, „21 de rubini” se adresează tuturor, însă nu este un film pentru aceia suficienți cu propria percepție, căci solicită mult atât înțelegerea unei lumi exterioare, cât și interioare. Avem 21 de „rubini” (nu rubine!) actori-personaje în căutarea rezolvării unui/unei mister/taine. Avem, deci, un film la fel de pătrunzător și alegoric, în cheia adevăratei credințe spirituale, ca Vozvrashcheniye – Întoarcerea (2003), în regia lui Andrey Zvyagintsev. Un film lung, poate prea lung pentru spectatorul de astăzi care gândește și trăiește în accelerație continuă, de ocazie și superficial, propria existență.
Răspunsul salutar al viziunii regizorale nu vine ușor, ci după o lungă călătorie într-o societate a laicilor și non-laicilor, în cercurile puterii, acolo unde totul este relativizat în numele zeului Mamona. Biserica fizică este înfățișată aici în ipostaza sa tranzacțională, mercantilă, în timp ce biserica autentică, parcă în exil, apare sub forma unei imagini calde, luminoase și Luminate. Tehnicile folosite sunt literar-vizuale, la baza cărora se afla un scenariu complex și poate greu de urmărit la prima vedere. Fluxul continuu al memoriei individuale, care suprapune planurile trecut-prezent poate crea o confuzie, o asonanță de înțelegere, însă regizorul își dorește să redea un zgomot urban, societal și instituțional. La un moment dat, va începe liturghia împăcării și reîntoarcerii celei care supraviețuiește tentativelor de a fi coruptă moral și spiritual. Ea se va întoarce spre durere cu Lumină, pentru a se împăca, în chip definitiv, și a deveni cel de-al 21-lea rubin.
„Întâlnirea filmului cu spectatorul este întocmai relaționării dintre oameni. Înțelegi din film atât cât ești dispus să primești. Te poate scandaliza sau te poate înduioșa, existând o singură măsură, anume disponibilitatea sufletească a privitorului. Dac-ar fi să adun personajele filmelor mele și să le găsesc o trăsătură comună, ca-ntr-o familie a umbrelor antagonice, acea legătură este că toate pășesc pe sârmă, conștientizând sau nu abisul. Se nasc împreună cu povestea, își ocupă locul în scenariu, se iau la trântă cu temperamentele actorilor, se construiesc îmbrăcându-se în privirile lor și, mai ales, așezându-se pe înțelegerea și căutările lor sufletești. Dar însemnătate prind doar când își întâlnesc spectatorul. Căutarea vibrației lăuntrice a privitorului, care întâlnește personajele ca-n viața de zi cu zi, doar că acum e dispus să le asculte, este trăsătura cea mai puternică, pe cât de nesigură, pe atât de entuziastă, a personajelor din ”21 de rubini”.
(Ciprian Mega)
Răspunsuri