Trecerea la cele veșnice a cărturarului Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei

Cărturarul Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693; 1710-1711), s-a născut la 26 octombrie 1673, la Iaşi, fiind fiul răzeşului Constantin Cantemir, de origine modestă, care s-a ridicat la demnitatea de domn al Moldovei (1685-1693), prin merite militare, şi al Anei Bantâş, ce provenea dintr-o familie de mici boieri. Domnia scurtă nu i-a îngăduit să se afirme ca domn, însă educaţia aleasă şi scrierile sale l-au aşezat între „nemuritori”, potrivit lucrărilor ”Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900” (Editura Academiei, 1979) şi „Dicţionar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008).

Prin grija tatălui său, ce avea puţine cunoştinţe, a căpătat o importantă educaţie, ce s-a realizat de-a lungul mai multor ani. Se pare că dragostea pentru învăţătură a moştenit-o de la mama sa, o femeie cu o cultură bogată. Şi-a început educaţia cu vestitul erudit grec Ieremia Cacavelas, teolog, poliglot şi călător prin Europa, care a fost adus la Iaşi de tatăl său, în 1688. De la acesta a învăţat limbile greacă, latină şi slavonă, asimilând şi primele noţiuni de filosofie.

S-a întors în Moldova în 1691. Cu puţin timp înainte de moartea tatălui său (1693), Dimitrie Cantemir a fost ales domn al Moldovei (martie-aprilie 1693), de către boieri. Turcii nu au acceptat această alegere, preferându-l pe Constantin Duca, susţinut de Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti. După doar 20 de zile de domnie, Cantemir s-a întors la Constantinopol, unde şi-a continuat studiile, cumpărând şi un palat în care să locuiască. Din 1695, când fratele său, Antioh Cantemir, a urcat pe tronul Moldovei (1695-1710), el a rămas capuchehaie, ca reprezentant al acestuia, până în noiembrie 1710, când turcii l-au numit pentru a doua oară domn al Moldovei.

În plan intern, Dimitrie Cantemir şi-a format Sfatul Domnesc din boieri fideli familiei sale, printre care s-au aflat cronicarul Ion Neculce, mare spătar (conducătorul oastei), Ştefan Luca, mare vistiernic sau Nicolae Costin, mare logofăt. A redus mult dările care trebuiau plătite de diferite categorii sociale, îndeosebi de boierii mici şi mijlocii, încercând statornicirea unui stat centralizat domnesc. A atras de partea sa biserica, reintegrând ţării o serie de domenii mănăstireşti închinate patriarhiilor din Orient şi creând astfel un venit fix al vistieriei domneşti, potrivit volumului „Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900” (Editura Academiei, 1979).

Dimitrie Cantemir a murit la 21 august 1723 şi a fost înmormântat în Biserica Sf. Constantin şi Elena din Moscova. Osemintele sale au fost aduse în ţară şi reînhumate în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, abia în 1935.

Surse: https://www.agerpres.ro/, https://ro.wikipedia.org/.