Artiștii paleolitici, artiștii contemporani și îngerii lor

În deșertul arid al artei contemporane, pentru a explora elemente profunde ale existenței umane,  ale cunoașterii și ale interpretării istorice, pentru a oferi noi posibilități, perspective   de întelegere a spiritualului și de rezistență în timp a creativității estetice, doi tineri artiști vizuali, Tudor Andrei Ostafie și Ana Maria Alexoaie Conachi,  ne ghideză  prin demersul lor expozițional “Mitul peșterii” (vernisat pe data de 27 decembrie 2023 la Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului Iași) într-o călătorie de  (re)interpretare     a picturilor  Capelei  Sixtine  a Preistoriei, a  filosofiei ideilor  lui Platon și a filosofiei fluidității puterii ( înțeleasă ca o forță creativă și productivă) a  lui Deleuze.

            Arta rupestră este o formă ancestrală și captivantă de expresie artistică care ne permite să ne conectăm cu trecutul îndepărtat al umanității. Una dintre cele mai remarcabile colecții de picturi rupestre se găsește în peștera Altamira din Spania, reprezentând scene unicat care au rezistat testului timpului. Tudor Andrei  Ostafie, în sens metaforic, a finalizat  prin  desenele sale     opera neterminată a  omului paleolitic, subtituindu-se preț de o clipă sensibilității acestuia. A călăuzit  privirea spectatorului, contemplatorului  spre  Altamira pentru ca acesta să   simtă  conexiunile dintre picturile rupestre vechi și picturile  artistului  din prezent.

            Peștera Altamira este faimoasă pentru picturile sale rupestre preistorice, care datează din paleoliticul superior, aproximativ acum 14.000 de ani. Acest sit arheologic unic conține picturi vechi de peste 200 de metri pătrați, reprezentând animale, figuri umane și diverse forme geometrice. Ceea ce ne fascinează în special la picturile rupestre din Altamira este detaliul și expresivitatea acestora. Picturile au fost realizate cu o tehnică complexă, alternând culori și forme pentru a crea iluzia de adâncime și mișcare. Artiștii preistorici și-au folosit mâinile și obiecte rudimentare pentru a aplica pigmenții pe pereții de piatră. Astfel de tehnici ingenioase creează o imagine captivantă a faptului că arta era o preocupare vitală în viața și cultura acestor oameni străvechi. Desenele rupestre din Altamira au jucat probabil un rol central în viața comunității paleolitice. Ele au fost realizate în adâncurile peșterii, într-un spațiu semi-obscur și au fost orientate spre focurile de tabără. Nu se știe cu certitudine scopul acestor picturi, dar se crede că ele au avut semnificații religioase sau magice, sau că ar fi putut servi ca mijloace de învățare și comunicare cu generațiile viitoare.

            Astăzi, Tudor Andrei Ostafie ne face să ne gândim  că desenele sale  se află pe o cale asemănătoare cu cele ale picturilor rupestre din Altamira. Deși tehnologia și mediul în care el a creat și desenat  au evoluat semnificativ, dorința lui  de a exprima imaginativul și de a comunica prin artă rămâne la fel de puternică ca și dorința  artistului din paleolitic. Desenele  lui Ostafie își găsesc  expresia pe hârtie, în cărți,  sau în mediul digital. Cu toate acestea, la nivel fundamental, atât desenele actuale ale lui Tudor Andrei Ostafie, cât și picturile rupestre ne permit să ne conectăm la felul în care suntem, dincolo de bariera timpului. Ambele forme artistice pot transmite emoții, sentimente și idei, atât într-un mod abstract, cât și prin reprezentări realiste. De asemenea, ele au oferit   un mijloc de expresie personală și o modalitate de a comunica cu cei din comunitate atât de către Tudor Ostafie, artistul contemporan cât și de artistul ancestral.

            Picturile rupestre din Altamira reprezintă o impresionantă moștenire culturală și artistică a omenirii, iar desenele contemporane ale lui Tudor Andrei Ostafie demonstrează evoluția notabilă a artei umane. Prin studierea și aprecierea ambelor forme de artă, putem să ne înțelegem și să ne conectăm mai mult cu trecutul nostru, să ne dezvoltăm în prezent și să ne inspirăm și să ne înțelegem în mod colectiv.

            Dacă privim bizonul artistului din paleolitic poate ne simtim părtași la sensibilitatea sau insensibilitatea strămosului nostru, la mirarea lui în fața puterii dar si vulnerabilității animalului ancestral. Dar când privim bizonul lui Tudor Andrei  Ostafie, ce gândim? În desenul contemporan al lui Ostafie bizonul e un animal spiritual care a devenit un simbol al puterii și importanței în diverse culturi și civilizații de-a lungul istoriei. Prin dimensiunea sa masivă, forța și adaptabilitate sa , bizonul a reprezentat o sursă vitală de hrană și materiale pentru locuitorii din acele regiuni. În aceste desene a lui Tudor Andrei Ostafie, nu mai vedem vânatul omului paleolitic ci distingem  semnificația simbolului bizonului și modul în care acesta a fost asociat cu puterea și prestigiul dar și cu sănătatea și rezistența. Cunoscut pentru agilitatea și personalitatea sa calmă, bizonul poate fi simbolul blândeții, moderației, dar poate simboliza și abundența, determinarea. Să nu uităm că  este și un simbol al  supraviețuirii. El  are o voință puternică de supraviețuire și este gata să facă față oricăror provocări și dificultăți.

            Bizonul lui Tudor Andrei Ostafie poate fi o metaforă a omului, a artistului contemporan care e vânat de temeri, de frici, de anxietăți,  și care  numai prin curaj, determinare, spiritualitate și artă poate să le învingă. Astfel, călătoria în timp prin artă nu doar că ne cultivă creativitatea, ci și ne îmbogățește înțelegerea noastră asupra lumii și a propriei noastre naturi umane.

            Dar călătoria aceasta spre cunoaștere, spre lumină trebuie să treacă prin Mitul Peșterii lui Platon pentru ca omul contemporan să scape de lanțul prejudecăților, întunericului și  spaimelor. Pentru a ajunge la ideea platoniciană de bine, de frumos,  artistul contemporan trebuie să aibă ceva din puterea cunoașterii din filosofia deleuzeană și să fie însoțit de îngerii săi păzitori: îngerii artei, îngerii creativității.

            Și în completarea acestei călătorii inițiatice în artă, în creativitate a omului contemporan a lui Tudor Andrei Ostafie, vine   Ana Maria Alexoaie-Conachi  cu conceptul său artistic “îngeriada”.  Acest concept  este o  perspectivă picturalo-fotografică  unică, impresionantă și provocatoare, care explorează un subiect fascinant în artă: îngerii. Colecția de lucrări ne invită într-o călătorie inedită în lumea angelică, oferind o perspectivă nouă și contemporană asupra acestor ființe cerești ce veghează creația artiștilor.

            Unul dintre aspectele remarcabile ale conceptului este modul în care se  abordează reprezentarea îngerilor. Artista  combină trăsături clasice ale îngerilor cu propria sa interpretare și originalul său stil artistic. În loc să se limiteze la imaginea tradițională a unor ființe sacre și reci, artista reușește să le redea într-un mod care este delicat și provocator în același timp. Un alt element-cheie în lucrările sale este expresivitatea și dinamismul compozițiilor. Fiecare înger este redat în mișcare, captând privirea și atenția spectatorului. Aripile lor elegante și grațioase, însoțite de gesturile și pozițiile corpului, comunică o energie și o vitalitate puternică. Prin intermediul acestui realism și detaliu meticulos,  se transmite o imagine autentică a însoțitorilor divini. Culoarea este un alt element important în Îngeriada. Paleta bogată și vibrantă utilizată de artistă reprezintă emoții și stări de spirit diverse. De la nuanțe luminoase de albastru sau verde, care evocă seninătatea și pacea, până la roșu aprins sau negru intens, tușele de culoare  comunică, sub masca unui romantism aproape postcontemporan, tristețea, melancolia, efemeritatea atât a universului    uman cât și a universului  angelic. Această abordare cromatică romantică  adaugă profunzime și un aer meditativ  lucrărilor sale, amintindu-ne de acel înger disperat al istoriei  al lui Paul Klee. O altă trăsătură a lucrărilor sale este utilizarea detaliului și a texturii. Artista creează efecte vizuale și senzoriale impresionante prin jocul cu umbre și lumini, prin prelucrarea digitală a fotografiilor reliefând astfel trăsăturile și expresiile îngerilor. Acest nivel de detaliu și atenție pentru textură oferă o dimensiune suplimentară lucrărilor, adâncind conexiunea și relatabilitatea acestora.

            Îngeriada Anei Maria Alexoaie-Conachi  ne provoacă să reconsiderăm conceptul de îngeri și să ne deschidem mințile și inimile către o perspectivă mai amplă. Lucrările sale, prin combinația inovatoare a tradiției și a modernității, ne transmit că îngerii nu sunt doar ființe sacre și distante, ci pot exista și interacționa cu lumea noastră cotidiană.

            Observăm de asemenea și  diversitatea reprezentărilor îngerilor. Artista  nu se limitează la o singură imagine sau concept al unui înger, ci explorează multiple forme și trăsături. Unii îngeri sunt zvelți  și grațioși, cu pene fine și aripi ireale, în timp ce alții sunt mai robusti și puternici, cu aripi imense și fețe expresive. Această diversitate subliniază abilitatea creatoarei  de a capta diferite trăsături și personalități ale acestor ființe cerești. Prin modul în care își reprezintă îngerii,  Ana Maria Alexoaie-Conachi  emană o energie ludică și vivace. Culorile vii și neașteptate, precum roșul aprins sau albastrul electric, accentuează caracterul îndrăzneț al lucrărilor. În plus, expresia fețelor îngerilor sugerează o gamă largă de emoții, de la bucurie și inocență până la melancolie și mister.

            Îngeriada pare a fi  interacțiunea îngerilor cu oamenii și mediul lor. Îngerii sunt prezentați  într-un context urban și contemporan, adesea înconjurând persoane obișnuite într-un mod subtil și discret. Acestă interacțiune sugerează o prezență angelică care influențează și încurajează lumea noastră terestră  deschizându-se astfel  calea unui nou mod de a privi reprezentările îngerilor în artă. Acestă lucrare curajoasă și inovatoare explorează dimensiuni și perspective neașteptate ale imaginilor angelice, oferind o viziune contemporană asupra acestor ființe venerabile. Prin intermediul culorilor vii, diversității trăsăturilor și a interacțiunii cu lumea noastră, artista  ne oferă posibilitatea de a ne contopi  cu misterul și magia îngerilor.

Artiștii vizuali Tudor Andrei Ostafie și Ana Maria Alexoaie Conachi, prin picturile și desenele lor,  ne sugerează că există conexiuni simbolice și spirituale între picturile rupestre de la Altamira și  pictura contemporană, între filosofia ideilor lui Platon și filosofia puterii cunoașterii a lui Deleuze precum  și  cu puterea misterioasă și ocrotitoare a îngerilor artei și creativității. Demersul conceptual artistic Mitul peșterii al celor doi tineri creatori, ne îndeamnă la reflecție și meditație la eliberarea de iluzii false a lumii fizice,de căutare a adevărului artistic, de căutare a binelui și a cunoașterii autentice.