BABEL F.A.S.T. , un timp magic, la Târgoviște, în iunie 2026!

Despre cea de a 14-a ediție a Festivalului Internațional al Artelor Spectacolului  Babel FAST, care a avut loc la Teatrul “Tony Bulandra”,  de la Târgoviște, între 6 și 14 iunie 2026.

Timp frumos, ritmuri diverse, multă culoare, costume spectaculoase și Târgoviștea în sărbătoare. Chinezi, francezi, ucraineni, algerieni, polonezi, englezi, coreeni, japonezi și alte neamuri din toate colțurile lumii ne întâlnim la BABEL F.A.S.T. an de an.

 Vizonăm alte spectacole, în alt program cu alte evenimente interesante, căci Babel e într-o continuă transformare. De la an la an e mai spectaculos, mai frumos, plin de evenimente la superlativ, atrage spectatori noi. Din acest an, BABEL F.A.S.T. are secțiuni noi. E un timp prețios și fericit, e magic, să pierdem timpul la Babel F.A.S.T!

BABEL este un festival al diversității și al întâlnirilor minunate. E o punte ce leagă civilizații și unește toate artele la Târgoviște. În doar șapte zile de festival au avut loc: spectacole de teatru, dans și cinema, muzică, teatru de stradă, expoziții, workshopuri, conferințe, parada Babel, nelipsita sesiune de fotografii din foaierul teatrului, instantanee foto realizate de către Simion Buia, iar din acest an “Baby Babel”, noua secțiune destinată bebelușilor și a sa paradă.

În 2026 au participat 23 de țări: Italia, Polonia, Bulgaria, Scoția, Algeria, Macedonia, Franța, Japonia, Coreea de Sud, Argentina, China, Marea Britanie, Turcia, Armenia, Ucraina, Germania, Kazahstan, Republica Moldova, Portugalia, Mexic, SUA, Belgia, Spania. Și 12 directori de teatru și festivaluri de teatru din Europa și din Asia.

În 2026 se împlinesc zece ani de la prima colaborare stablită cu Coreea de Sud. Eram acolo când s-a semnat memorandumul respectiv, cu niște ani în urmă.

N-au lipsit întâlnirile de dimineață de la ora 11,00 care au avut loc în prezența managerului teatrului domnul MC RANIN a directorului festivalului actorul Liviu CHELOIU și invitații zilei, alături de presa locală, jurnaliștii din presă și televiziune din București, alte persoanlități, curioșii, dar mai ales artiștii invitați.

Ce a adus nou anul acesta festivalul?

Pe lângă sesiunea de instantanee fotografice susținută de către fotograful Simion Buia, din ultimii ani, au apărut alte activități permanente în festival. Unele destinate copiilor mici, adică a celor cu vârste 0-03 ani:  Baby Babel, Grădina lui Baba, Parada Bebelușilor. Apoi expozițiile de ceramică și kimonouri, filmele de la Cinematograful “Independența” din Târgoviște.  

Alte activități noi au fost spectacolele de monodramă în program, dar și  minunata parada muzicală, susținută de “P-Funkingband”, Italia. Trupa a cântat în fața Teatrului “Tony Bulandra” la deschidere, apoi în Centrul Vechi și în Piața Mihai Viteazul, unde, alături de publicul numeros, au dansat, apoi s-au fotografiat.

În parcul Mitropoliei a fost amenajată Grădina lui Baba, numită așa după primele silabe rostite de un sugar.  Un spațiu gândit pentru părinții și bebelușii lor, creat din necesitate. Un loc de cunoaștere. Pruncul până în trei ani cunoaște viața printre sunete și culori, apă și lumină. Cu muzică, jocuri, mascota Baba, care a fost și de vânzare, micii dirijori, ferma Baba, activități de creație cu cei mici în cafeneaua “Fragilistic” unde a avut loc și o expoziție, Grădina Baba e deja o lume, a devenit cunoscută.

Totul a plecat de la ideea primei vârste a copilăriei, o etapă când pruncul cunoaște lumea prin: sunete, culori, mișcare, înainte de a vorbi. Baba era un balon alb care interacționa cu cei mici. A avut loc și prima ediție cu Baby Babel. “Visez ca Baby Babel să schimbe mentalități”, mi-a spus într-o dimineață Irina Mareș, oprindu-mă în locul de joacă.

Iată că festivalul a făcut un pas important spre cei mici, pentru educația necesară, prin cunoaștere și conectare între familiile târgoviștene, care au sugari.

S-a închiat BABEL FAST de curând

A mai trecut un an greu, în vreme de criză, dar iată că ediția din acest an a avut loc. Mi-au rămas amintirile memorabile, înregistrarile, prieteniile, clipele frumoase. Duc cu mine în timp momente magice.

În 2026 s-au împlinit zece ani de când am pășit prima dată la o premieră la Teatrul “Tony Bulandra” din Târgoviște și la prima ediție a Festivalului al Artelor Spectacolului Babel F.A.S.T.  De atunci an de an, am ajuns la premierele teatrului, apoi la festival. Despre toate evenimentele am scris de fiecare dată.

În cei zece ani, la toate edițiile am participat, în festival, n-am ratat niciodată întâlnirea de la ora 11:00 dimineața din fiecare zi a festivalului internațional din foaierul teatrului.

La o cafea și apă, în mediu relaxat, prietenesc, alături de cine se nimerea din presa locală și cea și București, printre cunoscuți, necunoscuți, fotografi, angajații teatrului, voluntari, cu întâmplări pline de haz, biografii de succes, am consemnat, am înregistrat, am ascultat, m-am bucurat, am râs, am cunoscut oameni noi și forme de teatru din diferite colțuri ale lumii.

Teatrul ne dă o șansă să ne apropiem între noi prin artă, să socializăm. Avem nevoie de socializare, e o nevoie a psihicului nostru, avem nevoie de acest festival, al artelor din multe motive, dar mai ales  pentru evoluția noastră spirituală și educația prin teatru.

Pentru că, în locul magic din foaierul teatrului au avut loc an de an adevăratele conexiuni, întâlniri memorabile, am ascultat cu drag și multă plăcere poveștile minunate, întâmplările adevărate, biografiile de senzație, am cunoscut oameni noi, apoi actori, regizori, creatori de teatru din întreaga lume.

Festivalul BABEL F.A.S.T. e o celebrare a frumosului din artă și a artei în sine.  Acest lucru contează enorm pentru public!

A fost un an de criză, bugetul s-a votat târziu în acest an, însă e de admirat, cum domnul manager MC. Ranin a reușit să țină în viață festivalul internațional ani în șir, dar și anul acesta. Iată că, festivalul a ajuns la a XIV-a ediție în 2026! Să fie într-un ceas mare și bun!

Domnul Mc RANIN, managerul Teatrului “Tony Bulandra” din Târgoviște e un liant între oameni. E o minune de om, care adună lumea în jurul său, dar și în teatrul târgoviștean, relaționează, găsește tot felul de trupe de teatru și intră în rețele de teatru, îi aduce pe toți la Târgoviște, face memorandumuri, semnează, acordă diplome de excelență.  Târgoviștea e pe harta lumii și în sufletul fiecărui străin care ajunge în festival.

Are o cultură uluitoare, un umor spumos, e optimist, e o enciclopedie ambulantă. Uneori e teatral, însă nu lasă să se vadă niciodată lacrima, greul, răul, boala, sau piedicile pe care urmează să le treacă. Împătimit și îndrăgostit de teatru, iubește enorm acest festival, dar și cercetarea teatrală. Datorită dommnului manager MC Ranin, aici, in Teatrul „Tony Bulandra” mă întâlnesc cu teoria teatrală și cercetarea, în festival, cum nu mă întâlnesc în niciun teatru. Aici am cunoscut mari creatori de teatru despre care am învățat la cursul de teatrologie cândva, în facultate. Mai ales despre Grotowski.

L-am urmărit în timp, l-am admirat în tăcere pentru tenacitate, râvnă, ambiție de nativ din zodia Leului, care pășește pe calea regilor în lumea asta. M-am bucurat când a reușit să facă ce și-a propus. E regizor, dar face și scenografie pentru spectacole. I-am văzut spectacolele regizate, dar și cele unde semnează scenografia și costumele. Are un simț al culorii aparte, îmbină armonios și materialele pentru costume. După toată munca de creație, din generozitate, ține morțis să treacă pe afiș, numele celor două croitorese ale teatrului, cu mâini de aur, la rubrica: „Costume”.

Cu arta ce curge prin venele sale, am văzut că nu renunță la festival, că nu sunt bani, nu vine bugetul, sau e criză și e greu. Nu uit zilele când a făcut teatru din nimic, n-a avut buget, dar a organizat  Babel F.A.S.T, la Târgoviște. A organizat conferințe de presă la București, în sediul librăriilor “Cărturești”, doi ani la rând, ca să atragă finanțări. Și n-a atras atunci, însă nu s-a descurajat. E un manager care lucrează cu o echipă a teatrului, care nu e mare, dar împreună ei reușesc să țină în viață un festival internațional, să-l ducă mai departe. Un festival care a ajuns acum la a XIV-a ediție.

Babelul a rezistat în timp. Babelul s-a transformat în timp. Babel F.A.S. T. e timp magic. Trăiască BABEL F.A.S.T.!

Tema din acest an a fost “timpul”, iar la Babel F.A.S.T. de la Târgoviște am trăit un timp magic.

Timpul ne-a adunat iar sub pălăria Babel F.A.S.T. la Târgoviște alături de 12 directori de teatre și festivaluri de teatru din Asia și din Europa pe care domnul Mc Ranin i-a invitat din: China (Asociația Teatrelor), Polonia, Macedonia, Coreea de Sud, Marea Britanie (director al Festivalului Shakespeare), Tunisia, India – IEPAR, Egipt, Alger.

La întâlnirea de dimineață, Corea de Sud a primit Diploma de EXCELENȚĂ pentru anii de colaborare cu teatrul târgoviștean. Păcat că foița festivalului n-a relatat nimic despre acest eveniment important. La fel de slabă a fost și anul acesta. Chiar dacă semnează studenții teatrologi articolele, ei trebuie să învețe, ce înseamnă importanța evenimentului care urmează a fi consemnat. Pentru istoria festivalului și a teatrului.

Babel F.A.S.T. e locul unde  oamenii se întâlnesc și comunică despre artă, despre viață, uită de politică, care mereu ne dezbină.  Pentru că cel mai important lucru pentru domnul MC Ranin acum e comunicarea. Își dorește să stabilească contacte cu rețelele de festivaluri de teatru din Balcani. Reușește!

Mă întorc în timp. Mergând pe axa timpului, în cei zece ani de la prima ediție de festival,  când am tot fost invitată, mi-am dat seama, că domnul MC Ranin a reușit prin programul bogat și interesant, ca să coaguleze un public de festival.  Spectacolele de teatru de stradă au fost bine primite, le-am vizionat pe toate din Piața Mihai Viteazul niște ani la rând.

În toate edițiile din cei zece ani, n-am lipsit la niciuna din întâlnirile de dimineață. Despre toate edițiile am scris. N-am avut cum să fiu în toate locurile din festival, căci uneori evenimentele se suprapuneau. La ediția din acest an, târziu am aflat, înainte de a mă întoarce acasă, că există o sală nouă, “Laborator”, că se pleacă cu o mașină din fața teatrului zi de zi.

Lipsa de comunicare vine și din faptul că, sunt angajați puțini, nu am primit un comunicat  de presă la timp, că nu există secretar literar, sau PR, sau un consultant artistic mai bine plătit, că munca enormă pentru festrival se face an de an cu personal tot mai puțin. Actorii devin șoferi în festival, fac de toate, apoi joacă în scenă în timpul festivalului.

Un festival, ca să existe, are nevoie de echipă stabilă, dar mai ales, trebuie promovat! Trebuie promovat și în locuri de unde se poate atrage finanțare!

Mă întorc în prezent. Cu gânduri bune, optimism, un carnețel și pix în mână, am avut destul timp să adun emoții de vară, pe hârtie, să fac poze șugubețe, să simt pulsul publicului, să înregistez interviuri.

Babelul  F.A.S.T. e locul unde putem să ne dăm timp. Să fim în timp. Să fim la timp. Să uităm un timp de viața noastră, de politică, de tot ce-i mai rău, sau  ne sufocă. Ne ajută să fim în timpul contemporan al evenimentelor frumoase.

Drumul spre teatru e același, în fiecare an, zi de zi, în luna cireșelor coapte, de la hotel prin parcul Mitropoliei, pe sub teii seculari marcați, parfumați și înfloriți, printre castanii umbroși seculari,  pe lângă salină, case vechi, ce te înseamnă să intri și să le afli istoria și povestea familiei care  a locuit acolo, mici cafenele romantice la stradă, băncile din loc în loc unde poposesc și ascult liniștea și zgomotul orașului, de pe strada teatrului cu nume de rege faimos, Carol I, în aerul înăbușitor, din în orașul care, parcă a încremenit în timp.

Clima s-a schimbat mult. În alți ani, în iunie era o plăcere să alerg din București la Târgoviște, la festival. În ultimii trei ani, canicula a invadat orașul, iar teatrul nu are aer condiționat. Întâlnirile de la ora 11 dimineața se lasă cu transpirații și palpitații. Cei din presa locală au dispărut după jumătate de oră, semn că nu-i interesează atât de mult teatrul, dacă nu au primit ceva la schimb: bonuri de masă. Un jurnalist ciudat, local, în fiecare an mă ia la „interviu” mă agresează cu același subiect: cât mă plătește teatrul, că scriu despre festival. Am mai scris despre subiect. Îmi fac meseria în concediul de odihnă, în timpul meu liber, nu primesc bani, că scriu despre teatru.

Teatrul orașului e oază de lumină. Își așteaptă în prima zi invitații la festival, ca la sărbători importante, cu ambianță, muzică, costume, expoziție de kimono, ca la o sărbătoare importantă. A fost lume multă în foaier, la deschiderea festivalului unde a fost prezentat programul festivalului, variat și extrem de atractiv.

Artiști din toate țările, jurnaliști din București și din țară, fotografi, personalități ale orașului, curioși, personalul teatrului, critici de teatru, voluntari, ne-am unit cu toții în foaierul instituției în prima zi de festival, locul magic unde arta ne unește, în orice timp.

La ceremonia de deschidere a festivalului au vorbit: MC Ranin (gazda și managerul teatrului), Liviu Cheloiu (gazda și curatorul festivalului), Scott Johnston (Suedia), Dieter Topp (Germania), Jeungwoo Son, (Coreea de Sud), Violeta Nica (directoarea sucursalei UniCredit Bank Târgoviște.

Am remarcat la deschidere și în primele zile de festival, mai mulți jurnaliști din presa, radio, televiziune, din București, alături de fotografii renumiți ce imortalizează totul. E semn bun, că festivalul interesează, are vizibilitate, devine tot mai cunoscut, și, poate va ajunge pe lista permanentă și unică de finanțare a Ministerului Culturii. Că am văzut acea listă, doar cu câteva titluri, destul de puține, unde de anul acesta i s-a găsit loc și lui Cristian Mungiu, după premiul care i s-a decernat la Cannes. M-am interesat deja, urmăresc problema, insist la minister.

În fața teatrului, trupa P-Funking Band din Italia. Muzica lor a unit cu a lor energie contagioasă spectatorii din fața instituției. Era o paradă a bucuriei.  Au dansat, au interacționat, s-au fotografiat muzicienii cu spectatorii. Ziua de festival s-a încheiat după niște spectacole pe care o să le țin minte toată viața.

Jean – GUY LECAT n-a fost din prima zi, apoi a devenit nelipsit la întâlnirile de dimineață, ca în fiecare an, apoi la spectacolele serii. Cu un obiect în mână ce părea un telefon, își traducea singur din foaia volantă a festivalului.

Din nou o întâlnire peste care nu pot trece ușor. Regizorul polonez Jaroslaw FRET, directorul Institutului Grotowski a scris și în 2026 o pagină frumoasă în istoria Teatrului “Tony Bulandra”. A fost prezent în festival cu două spectacole: “The Maids. Materials”, regia: Jaroslaw Fret, și “Seven”, regia: Jaroslaw Fret / Monika Wachowicz și o producție realizată în colaborare cu Teatrul “Tony Bulandra”, un superb spectacol de o oră, care va fi definitivat în toamnă și se va juca la sala “Laborator”,  din Târgoviște.

Jaroslaw FRET, directorul Institutului Grotowski: „. Cel mai important este deschiderea acestui spațiu de laborator. Teatrul este cel mai bun motiv de recunoaștere, un lucru esențial în contextul actual.”

Regizorul polonez vine de trei ani, în festival, am scris despre fiecare ediție a festivalului prin diverse publicații, însă despre ultimele sunt articole pe blog.

Vizionând spectacolele, am înțeles deja ce a vrut Grotowski prin acel laborator pe care l-a creat, apoi despre metoda de actorie pe care am învățat-o în facultate teoretic, dar și cât de mult au avut de câștigat, ca experiență, în drumul lor ca artiste, cele șase actrițe ale Teatrului “Tony Bulandra”, care au jucat în spectacolul excepțional, plin de înțeles în semnificație și sens, cu simboluri, realizat pe textul lui Dimitrie Dimitriakis, scris cândva, însă destul de viu, cu probleme actuale, de parcă a fost scris astăzi. Cu multă apă, foc, emoție și gest, emoții transmise prin corpul actrițelor, în spectacol, cu al patrulea perete, transparent, prin care priveam în scenă, despre care am învățat cândva în facultate, iar la final doar tăcere.  Actrițele nu se prezintă la aplauze după ce ies din scenă.

Cele șase actrițe românce, de la Teatrul “Tony Bulandra” au avut minunata ocazie să participle la Brzezinka, din Polonia, la un stagiu scurt pentru realizarea spectacolului.

Teatrul “Tony Bulandra” a participat în festival cu două spectacole interesante: “Nebunul și moartea”, regia Dragoș Galgoțiu, unde actorii au jucat magistal în scenă, bravo lor,  și “Poveste japoneză”, după “Pușca de vânătoare” de Yasushi Inoue, Regia: MC Ranin.

Reiterez în gând clipe din timpul petrecut la Babel F.A.S.T, ca un film în ralanti.  

Drumul spre teatru din fiecare zi, pornind de la hotelul, cu gândacul speriat din baie după ce am aprins lumina în miez de noapte când m-am întors de la spectacole și ouăle fierte fierbinți de la micul dejun ce mi-au ars buricele degetelor și două rondele de ardei roșu.

Parcul cu teii seculari, dangănetele clopotelor  Mitropoliei cu Sfântul Nifon ce cheamă enoriașii la liturghie, ambele, ca martor, la toate edițiile BABEL F.A.S.T. În mijlocul parcului trona panoul mare cu afișul și programul, iar în jurul lui curioși, citindu-l. La capătul lui, Grădina lui Baba cu baloane colorate.

Afișul Babel F.A.S.T. în nuanțe de roșu, peste tot, prin Târgoviște, programul festivalului mare, albumul festivalului fără pozele organizatorilor, cu pagini mai puține de la an la an.

Simion Buia și cânele său, Fultoș, ca un chessecake Oreo, plimbat prin jurul hotelului zilnic, apoi fotografiile lui la minut din holul teatrului. Ce minunate amintiri!

Străinii care m-au trezit din somn la 2 noaptea, băgând cheia în broasca ușii mele de la camera din hotel, că au greșit ușa.

Curtea Domnească și poza lui Constantin Brâncoveanu din Centrul Vechi și San Marco – locul unde mâncam – și chelneri înțelegători cu mine, mi-au dat cea  impus medicul: cu pește sau pui la masă.

 Prima zi de festival și celelalte, întâlnirile de dimineață, orașul în ploaie, soare, caniculă, sau vânt și monodramele din  Grecia și Bulgaria.

Apa care curgea tot timpul în scena de devine podea de apă, al patrulea perete și locul de unde privesc din sală, foc, emoții și tăcere,  actorii care nu se mai întorc la aplauze la final, în excepționalele spectacole regizate de Jaroslaw Fret, directorul Institutului Grotowski din Polonia. Al treilea an când a sosit în festival.

Cele două postere încărcate de emoție și istorie, făcute cadou de către Jaroslaw Fret, directorul Institutului Grotowski din Polonia domnului MC Ranin pentru arhiva sentimentală și memoria teatrului.

Cei 12 directori de teatre și festivaluri de teatru, admirabil prezentați. Unii m-au uimit că fac teatru din nimic și la ei acasă, aleargă după finanțări, ca teatrul să reziste. Ca la noi.

Piața Mihai Viteazul mai vie, seară de seară, la fiecare spectacol, cu bicicliști, trotinetiști ce se opresc din drumul lor, ca să privescă, să participe, să vadă spectacolele, să danseze cu fanfara italiană. Aici am poposit zilnic.

Doi boschetari din parc dormeau pe-o bancă, treziți de muzica fanfarei se alătură convoiului de dansatori. Bunici cu sacoșele de la piață rămân la spectacol, alături de tineri ce plimbau cățeii. Sunetul muzicii a adus din toate colțurile orașului mămici cu odrasle, tătici cu cărucioare plimbând sugarii. Toți află că e festival!

Jandarmii orașului aproape hipnotizați de efectul magic al spectacolelor, pe margine, pe lângă scenă. Mămici, bunici, tătici, puștii zglobii se adună la happeningul francezului, apoi la spectacolele coreenilor.

O tânără cu gașca din cartier și colegii de la școală, a postat două zile la rând în Instagram, un clip cu toată piața, ca să adune lumea, mândră să le arate, cum le vorbește ea în coreană actorilor, la final. Și m-a întrebat de două ori despre ora spectacolului din program, ca să nu-I rateze. Și nu l-a ratat. A venit îmbrăcată la fel de frumos, alături de gașca ei de tineri curioși.

Puștiul delicios din public, care a imitat actorul francez, în zâmbete, șoapte, râstete, căci nu știa engleza, i se traducea de pe margine cuvintele rostite de către actorul francez, multă bucurie și ropotul de aplauze a celor de pe margine din piață. Un public viu, care a interacționat cu actorul, bucuros să participe la tot ceea ce i se cerea să facă.

Hayachine Kagura din Japonia și dansurile ritualice ale zeilor în scenă și minunata expoziția de Kimonouri a Flaviei Sasaki, timp țesut pe mătase cu mare artă, cu multă istorie, ritual și poveste. O adevărată școală a costumului în Japonia. Fotografiile din final cu actorii costumați și machiați cum numai ei știu mai bine să o facă. Clipe de uimire și bucurie în toată piața și amintiri unice.

Cățeii cu stăpânii lor în piață, fără să latre, privind spre scenă, ascultând. Copiii  din parc alergând spre piață, curioși să vadă spectacolul. Râsete, zâmbete, voie bună, ecouri de vorbe, un cer de artificii spre Centrul Vechi, fluturi de noapte, mirosul de tei, dar  și țânțarii, seară de seară mai flămânzi.

Telefoane în aer de fiecare dată, filmând sau pozând evenimentul din piață, pentru tutorial în Instagram și pe unde mai aveu conturi, dar mai ales, torentul de aplauze de la final. La toate spectacolele. O publicitate gratuită, un marketing puternic, de ajutor, căci numai așa merge înainte festivalul. Era un concert în oraș, susținut de o cântăreață celebră, însă cei fideli teatrului erau acolo în Piață și în jurul statuii lui Mihai Viteazul! Că e BABL F.A.S.T! BABEL F.A.S.T. animă întreg orașul!

Actorul, directorul și curatorul festivalului Liviu CHELOIU: La prima ediție, eram mai tânăr cu 20 de ani, avem un entuziasm, care s-a transformat. Nu știam cum se organizeză un festival, mai ales un festival internațional. Prima ediție am făcut-o cu prietenii. Fiecare cu ce relație a avut a contribuit la festivalul nostru.  Am avut 11 țări: Polonia, Coreea, Turcia, Bulgaria, Germania cred că a fost. Scott Johnston a fost cu noi, Dieter a venit după 2014. Am avut prima ediție în 2007.

În 2019 au participat 32 de țări. Fiecare ediție capătă altă dimensiune. Mai multă deschidere, alte idei, apoi temele alese. Am avut două întreruperi, prima când domnul Ranin nu a mai fost director, a doua  în pandemie.

Acum avem mai multă deschidere, avem și experiență. Apoi ideile noi. Temele ne ajută foarte mult. Avem și aplicanți, însă selectăm împreună, cu domnul MC Ranin. În principiu, eu fac propunerile.

Anul acesta a fost ca un val. Echipa teatrului a trebuit să se împartă în trei locuri în același timp. Putem vorbi de Polonia, Macedonia, Coreea. Am jucat. A fost prima data când am fost cu un spectacol în Coreea de Sud. Este prima data când am fructificat această colaborare. Ei au venit în festivalul nostrum de ceva timp. Ei propun pentru festivalul nostru trei spectacole, eu am ales spectacolul dinj această seară.

Echipa nostră e mică. Prea mică. E greu să găsești oameni. Avem nevoie de oameni instruiți. Echipa nu se face peste noapte. Și nu e timp.

Am început deja următorul festival, deși nu s-a finalizat acest festival încă, iar tema următorului, o anunțăm în ultima zi de festival.

Avem o strategie, noi deja lucrăm la următoarea ediție. Ce nu se poate la ediția aceasta, va veni la ediția următoare. Noi am creat o rețea. Și tot aducem spectacole în festival. Ne-am axat pe Asia, am creat o linie importantă acolo, China, Coreea de Sud, Japonia, și am uitat de Balcani. Vrem să cream o rețea în Balcani. Ne axăm pe balcani la următoarea ediție. Am avut conexiuni cu balcanii, mergeam la festivaluri.

La nivel de finanțare, am avut niște bani de la Ministerul Culturii, anul acesta nu avem, apoi de la ICR. Într-un an ne-a dat și UNITERUL. De la un an la altul, depinde de noroc. Jumătate din bani vin de la primăria din Târgoviște, apoi din sponsorizări. Nu e ușor să organizezi festivalul și să cauți finanțări. La final, vine plata, niciodată nu am rămas datori.

Numărul de țări care participă în festival e relativ, de la an la an, uneori crește, alteori scade, e imoportantă diversitatea, e important câte spectacole vin, dar avem câteva companii care vin an de an, cum este cel de la Institutul Grotowski, apoi Universitatea din Seul, Coreea de Sud, apoi alegerienii.

Apoi sunt invitații care participă la workshopuri. Anul acesta a venit din Marea Britanie, președintele festivalului Shakespeare, cu grupă de studenți, însă nu au mai venit scoțienii.

Noi avem parteriat cu Universitatea Valahia din Târgoviște și facem parte dintr-un hub cultural pe care ei l-au creat cu încă 11 universități din Europa.  Am participat la o întâlnire de-a lor. Vorbind cu ei am aflat că au și secție de artă teatrală sau cinematografică, am cerut lista, o avem, la anul invităm toate acele universități. Deschidem porțile spre partea de educație, pentru că studenții sunt viitorul.

BABEL F.A.S.T în viitor? A crescut de la an la an. Crește singur. Mă văd la fel de entuziast. Muncitor sunt. N-are cum să nu iasă festivalul.

Festivalul a fost susținut numeroși parteneri și sponsori. BABEL F.A.S.T. n-ar fi avut loc dacă primăria din Târgoviște n-ar fi avut un primar care iubește arta și înțelege care este rolul ei în comunitate.

Primarul Cristian Daniel STAN despre festival: „Este o onoare pentru administrația publică locală să sprijinim mișcarea culturală și activitatea teatrului municipal. Avem în jur de 50 de evenimente, foarte multe țări participante și numeroase spectacole în aer liber. Suntem mândri că putem oferi iubitorilor de teatru un asemenea eveniment, mai ales în contextul actual, dominat de pseudo-spectacole”.

Un eveniment organizat de: Teatrul “Tony Bulandra” Târgoviște

Finanțat de: Primăria Târgoviște

Partener media: Radio România

Trăiască BABEL F.A.S.T.!

La cât mai multe ediții reușite!

Foto: arhiva personală, cu directorii de teatre și festivaluri de teatru din Asia si Europa