Actorul și managerul Andrei MERCHEA: Funcționez pe doi piloni de sprijin: tradiție și avangardă teatrală

Andrei Merchea-Zapotoțchi este managerul Teatrului Tineretului Piatra Neamț din 2025, iar la un an de când a preluat mandatul a făcut lucruri importante în teatru și pentru teatru. Calm, organizat, cult, talentat, tenace, ambițios, un nativ din zodia Capricorn, pe care te poți baza oricând, are planuri mari și va reuși să le ducă la capăt. Face parte din generaţia tânără de actori, care a absolvit două facultăţi: Facultatea de Teatru, secția de actorie la clasa Ion Cojar (2010), de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale” din București şi masterul la aceeaşi universitate, (2012), precum şi Academia de Studii Economice Bucureşti, specializarea “Administrarea afacerilor în limba franceză”, adică profil de predare în limba amintită. Până să fie angajat la teatrul din Piatra Neamț a jucat în numeroase spectacole din teatrul independent, în scurtmetraje și în filmele: „Ultimul Zburător”, regia Ovidiu Georgescu (2012), și „Niascharian”, regia Leonard Tonitza (2015). Este solist vocal în trupa Shuffle. Participarea în festivalurile de teatru i-a adus premiile: Cel mai bun actor într-un rol principal (2006) și Cea mai bună engleză (2007) la „T4T” – Timişoara; Cel mai bun actor într-un rol principal și Premiul Special al Juriului (2006), la „Ingenious Drama Festival” – Bacău. La Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, unde este angajat, din 2016, a jucat în spectacolele: “Nora”după Henrik Ibsen, concept și regie Ciprian V. Nechita, (2025);“Oraşul Nostru”de Thornton Wilder, regia Teodora Petre, (2025);“Fragmente din povestea noastră”, text și regie Bogdan Zamfir, (2024);“Pescărușul”de Anton Pavlovici Cehov, un spectacol de Christian Benedetti, (2024);“Război și pace și… după”Lev Tolstoi, un spectacol de Clemens Bechtel, (2023);“aici. melancolia”, text Daniel Chirilă, regia Irina Moscu, (2023);“Rinocerii” de Eugène Ionesco, regia Radu Iacoban,(2023);“OAU”, un spectacol semnat FĂRĂ ZAHĂR (Bobo Dumitrescu și Bobi Dumitraș), (2022);“BABEL 11:4 sau TOTUL A ÎNCEPUT”, regia Daniel Chirilă, (2022);“O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale, regia Alexandru Mâzgăreanu, (2021);“VA URMA. Pe Planeta Oglindă”, un spectacol de Gianina Cărbunariu, (2021);“Va urma. Ghid performativ pentru spectator”, un concepTT Gianina Cărbunariu, (2020);“Alice”după Lewis Carroll, spectacol – concert de Ada Milea, (2019);“Frontal”, o adaptare foarte liberă după „Povestea unui om leneș“ de Ion Creangă, un spectacol de Gianina Cărbunariu, (2019);“Mult zgomot pentru nimic” după William Shakespeare, regia Radu Nica, 2019;“Steaua fără nume după” deMihail Sebastian, regia Alexandru Mâzgăreanu, (2019)“Amintiri” după Ion Creangă, spectacol-concert de Ada Milea, (2018);“School feat. CooL” de George Cocoș, regia Elena Morar, (2018);“Jungla lui Toco” de Lavinia Braniște, regia Alexandru Mâzgăreanu (spectacol-lectură), (2018);“Despre femei”. One-man show creaţie colectiva după Nicolae Esinencu, regia Tudor Tăbăcaru, (2018);“Visătorul”, după Ian McEwan, spectacol-concert de Ada Milea, (2017);“Wolfgang”, adaptare după Yannis Mavritsakis de Radu Afrim, regia Radu Afrim, (2017);“Revizorul”de N.V.Gogol, regia Zakariás Zalán, (2017);“Fata de pe canapea” de Jon Fosse, regia și scenografia Horațiu Mihaiu, (2017);“Ghimpl-Netotul” după Isaac Bashevis Singer, regia Daniel Iordan, (2017);“Cum vă place” de William Shakespeare, regia și scenografia Vlad Cristache, (2016);“Dar…ce-ați crezut?!” de Nadejda Ptușkina, un spectacol de Tudor Tăbăcaru, (2016);“Anul dispărut. 1996”de Peca Ștefan, regia Ana Mărgineanu, (2016)

Monica ANDREI: Ce a fost mai greu în primul an ca manger de teatru?

Andrei MERCHEA: Faptul că am intrat în management la mijlocul stagiunii trecute. Trebuia să iau lucrurile din mers și să fac tot: treburi administrative, organizarea festivalului de teatru, să mă ocup de repertoriul teatrului, să pun în aplicare propunerile din proiectul meu de management.

Când am preluat mandatul mi-am propus multe lucruri: să fac festivalul, să dezvolt școala de vară, să găsesc niște regizori buni care să facă spectacole valoroase estetic, dar cu succes la public, să atrag noi categorii de public în sala de spectacol.

M.A.: Ce ați adus nou în festivalul de teatru care a avut loc în noiembrie 2025?

A.M.: Aleea artiștilor, modulul cu secțiunea spectacolelor tinerilor de la liceu, o gală a actorilor dedicată celor care au debutat în Teatrul Tineretului din Piatra Neamț,.  Le iau pe rând.

Aleea Artiștilor este un  proiect derulat împreună cu Primăria Piatra Neamț, începând cu ediția festivalului din 2025. Prin acest proiect, omagiem actorii care au debutat și au jucat în Teatrul Tineretului de-a lungul timpului. Fiecare actor dezvelește o stea pe Aleea Artiștilor din fața teatrului. Simbolul din centrul stelei a fost creat de către scenograful Mihai Mădescu, care a semnat scenografia spectacolului “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, în regia Cătălinei Buzoianu. Spectacolul a avut premiera în 1975.

Actrița Maia MORGENSTERN a dezvelit prima stea. Avem deja câteva stele pe această alee: Ana CIONTEA, Oana PELLEA, Ioana PÂRVULESCU, Horațiu MĂLĂELE, Mircea RUSU, Virginia ROGIN, Coca BLOOS, Paul CHIRIBUȚĂ.

O altă noutate a festivalului a fost secțiunea cu spectacolele liceenilor. Am observat că dorința de a scrie o piesă de teatru sau de a juca în spectacole de teatru apare destul de devreme, chiar în adolescență. Adolescenții sunt foarte creativi, iar la modulul de teatru ei sunt coordonați de către colegii mei  actori. Modulul nu e o cale spre a-i îndemna spre o meserie de teatru, ci e important pentru formarea lor. Ne-am gândit că, trecând printr-o structură de acest gen cum e teatrul, să găsim metoda prin care să-i păstrăm cu abilități sociale dezvoltate și memoria afectivă grădinărită. Cu siguranță, ei vor reuși apoi să se adapteze apoi în orice situații de  viață, în orice meserie își vor alege.

Un alt aspect al festivalului este faptul că l-am extins la Roman și la Târgu Neamț, două orașe din județ care nu au teatru.

M.A.: Ce propuneți nou în teatru prin proiectul de management?

A.M.: Întotdeauna am funcționat pe doi piloni de sprijin: tradiție și avangardă teatrală. Am niște programe în planul de management clare în acest sens. Felul prin care este conceput festivalul și felul prin care se gestionează prin planul meu de management acest teatru este menit a crea o punte de legătură între creatorii de teatru consacrați și cei tineri. Creatorii de teatru deja consacrați văd în cei tineri prin întâlnirea cu ei elanul și vigoarea, iar cei tineri iau experiență, înțelepciune, așezare, metodă, de la cei consacrați.

Excelența în artă și educaţie prin teatru sunt cei doi piloni pe care se sprijină  proiectul de management pe care îl propun. Implicarea teatrului în viața orașului înseamnă în primul rând încercarea de dialog cu acea categorie pentru care nu există ofertă culturală în Piatra Neamț. O atitudine responsabilă față de viitorul nostru trebuie să ne determine să imaginăm cât mai multe oportunități, pentru cât mai mulți oameni, pentru ca aceștia să poată beneficia de efectele binefăcătoare ale artei.

O instituție teatrală care se respectă nu poate ignora o anumită categorie a publicului care o ocolește. Îmi amintesc mereu ce spune Yvette Hardie, fostă președintă  a Asociației Internaționale a Teatrului pentru Copii, care lansa acum câtva timp acest apel către toate teatrele asociate: „Teatrul este pentru toată lumea, dar nu ajunge la teatru toată lumea. Adesea, nu ajunge la adult pentru că nu a existat nici o oportunitate pentru copil de a se îndrăgosti de el. De multe ori nu ajunge la copil deoarece adulții care crează cadrul în care copiii trăiesc, învață și cresc, nu au fost niciodată atinși și nu simt vreo chemare față de teatru. Teatrul este limitat în general de capacitatea lui de a ajunge la fiecare copil și tânăr. Dar odată ce publicul este acolo, este nelimitată capacitatea sa de a comunica esențialul, misterul, realul și posibilul”.

Acest lucru înseamnă în primul rând încercarea de dialog cu acele categorii care nu au pus niciodată piciorul într-o instituție de spectacol. Experiența m-a învățat, că de cele mai multe ori, nu este vorba de rea voință, ci de neștiință. Cunosc pasionați de teatru care datorează descoperirea acestei arte unei întâmplări. O instituție responsabilă are datoria să provoace cât mai multe „întâmplări” de acest fel pentru cât mai mulți oameni.

Tradiție și experiment artistic sunt de secole valorile care animă fenomenul teatral, iar raportul lor corect, altul de la epocă la epocă și de la teatru la teatru, este secretul colectivelor care reușesc.   

M.A.: Ce alt proiect valoros ați implementat până acum?

A.M.: Școala de vară. Pentru că este un teatru al tinerilor ne-am gândit, împreună cu domnul profesor universitar doctor Paul Chiribuță, la o școală de vară, la care se pot înscrie zece tineri actori în pragul absolvirii, sau tineri actori care urmează cursurile de master, sau le-au absolvit. Prima sesiune a avut loc în vara anului 2025. Suntem încântați de rezultate, știm deja cum se va derula programul în continuare.

Școala de vară pe care domnul profesor Paul Chiribuță o coordonează presupune un program de cercetare, e un fel de laborator. În structurarea programului acestei școli de vară, am pornit de la un studiu al psihanalistei engleze Sue Jennings. Conform teoriei psihanalitice, emoțiile majore pe care se structurează personalitatea individului au loc până la șapte ani. În această perioadă omul învață să vorbească cu ajutorul limbajului folosind și gestica. Au loc primele forme de atașament, primele forme de relații, primele lupte de putere, primele senzații. Ceea ce trăiește omul ulterior  se filtrează prin tiparul stabilit până la șapte ani. Ceea ce aduce nou Sue Jennings este formularea precisă a acestor tipare. În viziunea sa, adultul va percepe mult mai acut realitatea înconjurătoare prin prisma uneia dintre structurile  dobândite în copilărie. Experiența ne-a demonstrat că necunoașterea acestor tipare, poate îngreuna, sau chiar bloca, parcursul formator și chiar cariera unui actor.

Sue Jennings asociază fiecare  etapă de viață, orice proces de învățare, cu o naștere în care, de fapt, la nivel inconștient, individul se întoarce la mecanismele stabilite în primii ani de viață. Această situație se întâmplă și în lucrul cu studentul actor sau tânărul actor. Sunt nenumărate momentele în care profesorul sau regizorul explică ceva, iar interlocutorul are dificultăți să traducă în acțiune indicația respectivă.

În primii ani de studiu sau de profesie, actorul trece printr-o suită de regresii care îi declanșează resurse din primii șapte ani de viață. Programul pe care-l propunem la Școala de vară are ca scop descoperirea structurii artistice specifice fiecărui participant, consolidarea acesteia și încercarea de a crea punți de legătură cu celelalte.

Pentru studentul aflat în etapa corporală să înțeleagă concepte precum proiecția, iar noi propunem exerciții de corporalizare a imaginii. Pentru studentul aflat în etapa de rol, ca să poată valorifica potențialul memoriei afective este necesar ca acesta să găsească o metodă de a corporaliza o atitudine. Pentru ca cel aflat în etapa de proiecție să înțeleagă ce înseamnă rol, acesta va trebui tradus în acțiuni simbolice.

Autorii nu au cuvinte pentru toate trăirile, iar actorii trebuie să găsească gesturile sau tăcerile care să le exprime în scenă. Interpretarea scenică autentică nu se rezumă numai la rostirea replicilor, ci se manifestă în tăceri, gesturi, privire și reacții subtile. La Școala de Vară, actorii învață să transmită intenții și emoții nerostite prin gest și tăceri adaptând acțiunile la reacția partenerilor de scenă, mai învață cum să-și asculte corpul, să-și exploreze emoțiile și să-și transforme gândurile în artă.

În vara anului 2025, la Școala de Vară, când scena Teatrului Tineretului a devenit atelier de formare, spațiu de exercițiu și de încredere pentru studenți actori și masteranzi, au fost zece zile de teatru viu. Tot procesul a fost ghidat de către profesor univ dr Paul Chiribuță,  lect.univ.dr.  Florin Grigoraș, lect.univ. dr. Vlad Bălan.

Școala de vară organizată de Teatrul Tineretului, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Neamț, n-ar fi existat dacă n-am fi avut suportul Primăriei Piatra Neamț. Ne exprimăm mulțumirile și cu acest interviu.

M.A.: Pe lângă un repertoriu valoros și atragerea unei categorii noi de public la teatru ce vă mai propuneți în viitor?

A.M.: Un repertoriu valoros înseamnă: bagaj informaţional, educaţie morală şi estetică, un ghid al valorilor tradiţionale şi culturale naţionale, locale, europene și mondiale. Nu trebuie să uităm că Teatrul Tineretului este un exponent al școlii românești de teatru, promovând viziunea creatoare în acord cu reperele societale autohtone. De aceea, vom acorda o grijă deosebită repertoriului național. Pe de-o parte, vom capitaliza valoarea dramaturgilor români consacrați care au în fiecare oraș un public gata câștigat. Pe de altă parte, vom face din „Concursul de Dramaturgie!” un etalon în validarea dramaturgiei contemporane românești de orice fel.

Foto: Teatrul Tineretului