Mă agăţi singuratic de o umbră în van

Mă agăţi singuratic de o umbră în van,
Mă agăţi câteodată de iluzia ta.
Mă trezeşti amintindu-mi că mai trece un an
Iar din mine doar eu mai sunt cel ce mă vrea.

Răzbunat îmi răspunde din trecut uneori
Sentimentul că zborul s-a frânt fără timp
Sau pierdut-am orbit de lumina din zori
Idealul spre care naiv am pornit?

Mă trezeşti revoltat de atâtea tăceri,
Mă agăţi de o barcă ce nu o cunosc,
Fără crez, fără taina din iubirea de ieri,
Nevoit din nimic a-mi zidi noul rost.

Peste ani, după trudă, după jalnic război,
Voi putea oare-aţi spune mulţumirea ce-o port?
Când din barcă doar tu şi cu mine, în doi,
Vom învinge sau nu ori nimicul, ori tot.

© Simona Prilogan, Hunedoara, 1999

Imagine de Kati de la Pixabay

Articole asemănătoare

Tăceri

Sub geana serii gânduri curgPe unduiri de ape tulburiLe strâng, le-alung, se-ntorc, se scurgTopind tăcerile sub ziduri.Din lacrimi picurându-mi dor,O ploaie răscolește zarea,Descălecând din timp,…

Căldura de Acasă

Deși alergarea între aeroport, trezorerie, consulat, poșta română, Gara de Nord, Grozăvești, Piața Iancului, Piața Unirii și alte piețe cărora le-am pierdut numele și numărul,…

Lambada

De câteva luni fac voluntariat la un centru pentru vârstnici. Câte o zi pe săptămână. Azi este prima zi când o însoțesc pe Margaret la…

Status Quo

Bătătorisem coridoarele acelea lungi de mii de ori printre gânduri gri, răzvrătiri și lacrimi răsucite între genele dimineților în care senzația de sfârșeală se contopea…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *