Covasna–Dealul Sărat: Note din campania de cercetare arheologică 2025

Pe dealurile din jurul orașului Covasna, acolo unde pământul poartă urmele mileniilor, liniștea pădurilor ascunde istorii încă nespuse. De-a lungul vremii, arheologii au descoperit aici urme ale unor lumi îndepărtate — fragmente de ceramică, unelte din piatră, ziduri uitate — dar multe dintre aceste descoperiri au rămas fără poveste scrisă, pierdute între ani și generații.

Dintre acele locuri bogate în istorie, unul este Cetatea Zânelor, fortificația dacică ce veghează Valea Zânelor de la înălțime, amintind de vremurile în care acest loc era unul dintre centrele de putere ale Daciei din sud-estul Transilvaniei. Însă, nu departe de ea, un alt deal își dezvăluie treptat secretele: Dealul Sărat.

Situl arheologic de aici – cunoscut cândva drept Vârful Măgurii, Vârful Leului Sărat sau Șoștănău – a fost cercetat și în anul 2025 de către Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, în cadrul proiectului de cercetare dedicat teritoriului orașului Covasna. Campania din acest an, condusă de dr. Dan-Lucian Buzea și dr. Valeriu Sîrbu, alături de arheologii dr. Paul Pupeză, dr. Puskas Jozsef și dr. Dan Ștefan, a urmărit să continue și să finalizeze diagnosticul arheologic început în urmă cu cinci ani.

Pe platoul sitului și pe Terasa I, echipa a descoperit structuri ascunse sub straturile de vegetație și pământ: șanțuri adânci și valuri uriașe de pământ și piatră, formând contururi de apărare. Privite de sus, prin aerofotografii și scanări LiDAR, aceste forme se adună într-o linie continuă, asemenea unei potcoave care îmbrățișează situl, acolo unde terenul o permite. Doar spre sud-vest, unde panta devine abruptă, fortificațiile par să dispară, ca și cum natura însăși ar fi fost zidul de apărare.

Dar întrebarea care plutește peste fiecare campanie rămâne, deocamdată, fără un răspuns sigur: Cine a ridicat aceste fortificații uriașe din pământ și piatră?

Printre straturile de pământ, săpăturile din acest an au scos la iveală fragmente de ceramică și unelte preistorice, dovezi ale unei locuiri vechi, care s-a întins pe parcursul mileniilor. Situl pare să fi fost locuit, cu intermitențe, din epoca bronzului până în epoca fierului, adică aproximativ între 2800 î.Hr. și secolul I d.Hr.

Arheologii au identificat urme ale unor culturi diferite, fiecare lăsându-și amprenta asupra acestei așezări, și anume Cultura Schneckenberg / Jigodin (c. 2800–2100 î.Hr.), Cultura Wietenberg (c. 1900–1600 î.Hr.), și, mai târziu, urme ale Regatului Dac (c. 100 î.Hr.–100 d.Hr.).

În ultimii ani, cercetările din zona Covasnei au scos la iveală și alte situri amplasate pe înălțimi strategice — dealuri și terase care domină peisajul, fiecare cu valuri de pământ și șanțuri ce trădează existența unor centre fortificate. Împreună, ele conturează imaginea unei rețele de centre de putere ce vegheau cândva Depresiunea Târgu Secuiesc.

Iar printre aceste locuri, Dealul Sărat ocupă o poziție aparte: aflat la marginea depresiunii, aproape de drumurile de acces, el oferea o priveliște amplă — spre Cetatea Zânelor, spre văile Covasnei și, mai departe, peste câmpurile ce se pierd spre Târgu Secuiesc.

Astăzi, când arheologii studiază aici trecutul, strat cu strat, fiecare ciob de vas și fiecare piatră par să spună o poveste dintr-un timp în care aceste locuri erau pline de viață, sunete și focuri aprinse pe înălțimi. Iar campania din 2025 nu face decât să adauge un nou capitol acestei povești nesfârșite despre oamenii care au trăit acolo, pe Dealul Sărat.

Consultant științific – dr. Dan-Lucian Buzea

Foto, MNCR