Galina Martea: BASARABIE, NU-ŢI VINDE SUFLETUL

/Viitorul R.Moldova trebuie să fie în UE/  

Nu-ţi vinde sufletul de ieri-azi-mâine

De eşti pe moarte cu speranţa dusă,

Pe-al tău pământ duşmanii vor rămâne

Să-ţi înrobească inima răpusă.

Nu-ţi vinde cugetul şi răsuflarea

Pe-o zi cu soare şi o ploaie caldă,

Pe cruce-ţi se va stinge lumânarea

Din lacrima trădării ce-o dezmiardă.

Nu-ţi vinde dorul, casa şi hotarul

Cu banii adunaţi din toată lumea,

Nepoţii vor cunoaşte adevărul

Şi te vor condamna cu toată-asprimea.

Nu-ţi vinde mama, fratele şi sora

Şi pe acei ce încă te-adoră,

Te vrea poporul, toată Diaspora,

Din lumea cu durerea tricoloră.

Nu te lăsa supusă-n patul morţii

Adus în dar de oameni fără suflet,

În al tău cuib s-au aciuat ca hoţii

Făcându-ţi viaţa numai chin şi plânset.

Te-au subjugat unei credinţe crude,

Lăsându-te sărmană sub cer liber

Şi pe ai tăi copii, părinţi şi rude

I-a risipit prin lume, duşi de spulber.

Răpit îţi este şi cuvântul-frate

Cu libertatea plină de mânie,

Sub al tău steag oftează-nsângerate

A inimii dureri în astenie.

A gândului dureri intimidate

Stau mute fără viaţă şi mândrie,

Iar satele cu case-abandonate

Mai stau de veghe, sfânt, la datorie.

Mai stau de veghe florile-n grădină

Cu-a lor miros ce-mbată sărăcia,

Iar tu cu spaima-n tine ce răsună

O laşi să-ţi bată ritmul, veşnicia.

O laşi să-ţi frângă şi gospodăria

Şi demnitatea oarbă-n slăbiciune,

Te pierzi uşor pe drumuri, pierzi tăria

În drumul vieţii plin de acţiune.

Te laşi răpusă-n aripa durerii

Şi-n existenţa plină de tăcere,

Cu viaţa şi cu moartea dai uitării

Pe-acei ce te omoară cu plăcere.

Nu accepta duşmanii să te-ndrume

Cu a lor faţă falsă, fabricată,

Tot ei te vor lăsa să te sugrume

A lor putere oarbă-fermecată.

Şi chiar de mori să nu te vinzi anume

Duşmanilor ce te urăsc – ignoră,

Te vor compatrioţii duşi prin lume

Şi al tău neam cu sângele în horă.

Te vor ai tăi copii, ai tăi de sânge,

Cu viaţa şi-a strămoşilor credinţă,

Ajunge să oftezi, s-auzi cum plânge

La nesfârşit sărmana inocenţă.

Nu te mai da bătută, răstignită

Tâlharilor ce ţi-au donat trădare,

Te-ai subjugat de-ajuns, neostenită,

Cu-a anilor curenţi puşi în vânzare.

Ajunge să te vinzi cu trup şi suflet

Pe bani şi fără bani de-a sorţii tril,

Al morţii cântec şi al morţii umblet

Goneşte-l astăzi, că e surd – febril.

Opreşte-te pe-o clipă şi priveşte

Cum lumea s-a schimbat şi se mai schimbă,

Nu-ţi pierde timpul să gândeşti orbeşte

Prin vorbele ce vin din altă limbă.

Încearcă să păstrezi ale tale datini

Cu vorbele rostite în română

Şi nu te irosi cu greu să-ţi macini

Orânduirea vieţii cea creştină.

Întoarce-te cu faţa spre lumină

Să desluşeşti prezentul care doare

Şi cu a ta putere şi doctrină

Să îţi salvezi ţărâna din vâltoare.

Să îţi salvezi cuvântul şi onoarea

Pe-acest pământ purtat de-a ta suflare,

Şi fă să ardă vie lumânarea

Cu binecuvântata bunăstare.

Să fie soare, linişte şi pace,

Cu răsăritul şi-asfinţitul zilei,

Şi fratele cu sora să se-mpace

Trăind uşor în inima luminii.

(Poem din volumul „Pe muchie de lumină”, Editura Tipo Moldova,

România, 2020, autor Galina Martea)