INTERVIU – Andreea Marin

Am deosebita plăcere să discut cu o personalitate remarcabilă, doamna Andreea Marin și vă invit să-i descoperiți povestea de viață în interviul următor. 

Maria Diana Focşa: Doamna Andreea Marin, dacă ar fi să vă faceţi o prezentare succintă, ce aţi dori să ştie cititorii noştri despre dumneavoastră?

Andreea Marin: Oamenii ce mă urmăresc știu deja multe după mai bine de 3 decenii de când suntem o familie, aș putea spune, sigur că sunt și informații greșite pe care unii le-au răspândit în timp pe diverse canale de comunicare, dar cred că tot ce e important de știut este că sunt un om cu suflet bun, cu credință și cu străduință de a face totul cât mai bine cu putință, că îmi pasă, atât. 

M.D.F.: Vă propun să ne întoarcem în timp și să ne amintim de copilărie și perioada studenției. Ne puteți relata câteva intâmplări reprezentative din acele timpuri?

A.M.: E o întrebare generoasă și pentru care îmi trebuie nu un răspuns de interviu, ci o carte să vă răspund, atâtea peripeții am lăsat în urmă… dacă e să rezum, pot să mă gândesc doar ca am avut cea mai năstrușnică și frumoasă copilărie până la vârsta de 9 ani, cu toate năzdrăvăniile ca în povestirile lui Creangă… aceea a fost vârsta marii cumpene din viața mea, când mama a devenit înger și totul s-a schimbat.

M-am maturizat peste noapte, iar viața mea a devenit, prea devreme, „responsabilitate”. Și așa a rămas până azi. Am trăit apoi o evoluție cu multe surprize, unele grele , altele minunate, probabil așa înțelege destinul meu ideea de echilibru: vârfuri și văi adânci. Am învățat, cu toate astea, să trăiesc frumos și demn, cu credință și dăruire. E prea scurt timpul nostru aici să-l irosim. Prețuiesc viața. 

M.D.F.: Care sunt persoanele care au avut influență semnificativă în viața dumneavoastră? Ne puteți mărturisi care au fost modele dumneavoastră de viață și ce ați învățat de la acestea?

A.M.: Mama, îngerul meu pazitor. Tata, stâlpul meu de sprijin. Bunicii mei, bunătatea întruchipată. Mentorii mei, modele de urmat. Am învățat de la ei să fiu OM. Dar și de la cei care m-au rănit sau dezamăgit am învățat ceva: cum să rămân cu spinarea dreaptă în pofida durerilor neașteptate. Cum să le fac față. Și ca, având credință, nu sunt niciodată singură. 

M.D.F.: Începutul carierei dumneavoastră a fost la sediul TVR Iași. Ne puteți povesti câteva întâmplări de atunci? 

A.M.: Am avut cei mai buni mentori, oameni dedicați acestei meserii, de modă veche aș spune, oameni cu adevărat, cu principii de viață, valori și dorința de a evolua. O reală șansă pentru mine acest început. Iașul în sine este un oraș în care ai liniștea de a crește, istorie și inspirație la tot pasul, oameni așezați. E un loc binecuvântat în care ai șansa să te formezi cum se cuvine. Iar televiziunea a fost o întâmplare în viața mea, care se îndrepta spre un cu totul alt domeniu, eram studentă la informatică atunci când, întâmplător, am văzut afișul pentru concursul la TVR Iași și nici măcar nu m-a atras inițial, m-am prezentat doar pentru ca au insistat colegele mele de cameră de la căminul studențesc… încurcate sunt căile vieții și minunate uneori! 

M.D.F.: Ce sfaturi aveți pentru cei care doresc să devină jurnaliști? 

A.M.: Greu de tot în ziua de azi, când oricine are un pix și un telefon în mână se crede jurnalist și are impresia că nu mai are nevoie de carte… însă cine vrea cu adevărat, are bun simț și intuiție, o educație în spate care să ajute a simți realitatea de dincolo de aparențe, înțelege că orice construiești pe termen lung se bazează doar pe studiu temeinic și principii sănătoase, înainte de orice. Străluciri de moment și în virtutea unui context favorabil însemnă una, o carieră solidă însă nu se clădește așa. Nu dau sfaturi nimănui, însă pot spune cu siguranță că nimic serios în viața nu se construiește peste noapte, întâmplător, fără efort și învățare continuă. Superficialitatea e simplă și la îndemână tuturor. Dacă îți place să fii unul dintre cei mulți, e o alegere facilă. Dacă vrei să ai un loc al tău, să ieși din mulțime în sens pozitiv, cum se spune, asta e altceva. 

M.D.F.: Ați creat un spațiu deosebit, numit Creative Hub Voice&Visibility. Puteți prezenta câteva activități pe care le desfășurați?

A.M.: Sigur, în primul rând e un loc de creație, comunicare, creare de proiecte minunate și în același timp un spațiu elegant, creativ, cu studiouri pentru fotografii și filmări speciale, dar și pentru evenimente de neuitat. Un loc unde simțurile îți sunt alintate. De cum pășești, simți că nu mai vrei să pleci, nu o dată am auzit asta. Iar grădina noastră cu miresme este un colț de rai. E un alt fel de „acasă” pentru mine. 

M.D.F.: Pentru prima dată anul acesta ați organizat Gala „Nu există nu se poate!”, eveniment extraordinar la Palatul Parlamentului ca un Oscar la care premiați excelența și solidaritatea, iar printre personalitățile care au primit trofeele galei se numără preacucernicul părinte Dan Damaschin și profesorii Nița și Mircea Nedea de la Iași. Ne puteți relata cum a fost ediția din acest an?

A.M.: O bucurie și un motiv de mândrie să putem avea atâția oameni valoroși din multe domenii pe scenă, în aceeași seară, aplaudați de peste 1000 de oameni din sală, eleganța ce a strălucit, într-adevăr. E o ștacheta a valorilor la nivel înalt și abia aștept anul ce vine, lucrăm deja la a doua ediție!

M.D.F.: În anul 2022 ați publicat cartea „Nu există nu se poate!” cu un titlu care ne motivează și ne inspiră să realizăm tot ceea ce ne dorim. Ce v-a determinat să scrieți acest volum?

A.M.: Este motto-ul meu în viață, care m-a ridicat și m-a remontat și în cele mai grele momente și am înțeles că pot ajuta cu aceste interviuri cu oameni care simt la fel și au demonstrat asta prin povestea destinului lor. Scopul meu a fost încurajarea, inspirația cititorilor și cum cartea, ca și emisiunea de televiziune cu același nume pe care am creat-o înainte, și-a atins scopul, sunt foarte fericită . 

M.D.F.: Ați acordat multe interviuri de-a lungul timpului în care ați devoalat multe aspecte din viața dumneavoastră. La ce întrebare ați răspunde mereu cu bucurie? De asemenea, există o întrebare care nu v-a fost încă adresată și ați fi dorit să răspundeți la dânsa?

A.M.: Care a fost cel mai fericit moment din viața mea, sunt adesea întrebată și răspund fără ezitare: nașterea fiicei mele, prima ei zi de viață și toate bucuriile ce au urmat. Nu știu să vă răspund la cea de a doua întrebare. Cred că prefer liniștea și intimitatea uneori, nu neapărat noi întrebări, despre viața mea, e nevoie de echilibru în viață, nu e așa? 

M.D.F.: A fost o reală bucurie să realizez acest interviu! Vă mulțumesc mult pentru cooperare și pentru acordarea interviului, iar publicul ieșean vă așteaptă mereu cu drag la Iași!

A.M.: Cu drag!

Sursă fotografii: arhivă personală și Alex Gâlmeanu/Secret Nipple.