La 150 de ani de TIMPUL

La 15 martie 1876, într-un timp încă tânăr al statului român modern, se năștea, la București, #TIMPUL. Un nume simplu, dar cu destin — menit nu doar să însoțească epoca, ci să o măsoare, să o înregistreze și, uneori, să o judece.
De atunci, TIMPUL a trecut prin vremuri care nu s-au lăsat ușor traversate. A fost martor și, adesea, participant la momentele esențiale ale culturii și politicii românești. Nu a stat pe margine. A stat în miez.
Astăzi, la 150 de ani de la apariția sa, timpul — acela pe care publicația îl poartă în nume — s-a dovedit, în cele din urmă, generos. Articol după articol, poezie după poezie, recenzie după recenzie, interviu după interviu, TIMPUL a revenit acolo unde îi este locul: în centrul unei conștiințe culturale vii.
Renașterea sa de după 1989 nu este întâmplătoare. Ea se leagă de Iași și de acei oameni de cultură care au înțeles că tradițiile nu se moștenesc pasiv, ci se apără, și se construiesc din nou – cu răbdare, cu credință, cu încăpățânare.
Așa cum istoria ne-a învățat, fiecare generație este chemată să-și ducă mai departe simbolurile. Nu prin invocare, ci prin muncă.
Iar TIMPUL este unul dintre acestea.