Pictura cu lumină a Corneliei Gherguț

            Primăria Municipiului Iași și Centrul Municipal de Memorie Vizuală Iași a vernisat pe 24 iunie 2023, ziua iei, expoziția de fotografie „Povești din lada de zestre – RomânIA autentică”, realizată de Cornelia GHERGUȚ. Expoziția care a fost curatoriată de Dușa Ozolin, va putea fi văzută până pe 31 iulie 2023 la Casa Universitarilor din Iași (Casa Canta).

       Artista fotograf Cornelia GHERGUȚ ne mărturisește că aceasta “ cuprinde o selecție de 43 de portrete realizate în studio în care personajele, îmbrăcate în diverse costume populare românești vechi, nu sunt și nu vor să pară <> din alt veac ci dau viață, cu ajutorul costumelor populare, unor povești atemporale. Nu este vorba de o abordare etnografică a costumului popular românesc, piesele utilizate nefiind alese neapărat în funcție de zona din care provin sau de vârsta personajului ci sunt menite să-l ajute să-și spună povestea. Modelele din fotografii sunt persoane de diverse vârste și profesii, iar multe dintre ele au îmbrăcat, cu această ocazie, pentru prima dată un costum popular. Imaginile prezentate surprind emoția și bucuria lor când descoperă și (re)dau viață comorilor ascunse în lada de zestre a poporului român. Fotografiile vorbesc despre frumusețea și eleganța fără vârstă a acestor piese cusute sau țesute cu migală de româncele de altă dată, calități incontestabile care le-au determinat pe reginele României să le transforme în veșminte de gală la curtea regală și pe marii designeri de modă ai lumii să le folosească ca inspirație pentru ținutele lor de haute-couture. Dar dincolo de aceasta valoare estetică universală, pentru noi românii, aceste veșminte au și puterea magică de a ne conecta cu rădăcinile și de a transforma pe cel ce le îmbracă în personaj de basm.”[1]

        Cornelia Gherguț s-a nascut în 1969, la Iasi, si este absolventă a facultății “ Automatizări și calculatoare” din cadrul Universității Gheorghe Asachi Iași, deci profesiunea sa de bază este cea de inginer de sistem informatic. Dar pasiunea ei a fost dintotdeauna fotografia și până în prezent a mai avut încă două expoziții: “Amintiri din curcubeu” și “ Eternitate”. Prin numeroase și inedite imagini, artista a inițiat privitorul prin aceste expoziții, să descopere lumina, compoziția, cromatica, povestea, picturalitatea unei fotografii macro-closeup și chiar atemporalitatea sufletului omenesc străjuit în plecarea sa, dincolo de albastru, de statui și alte edificii de marmură, granit sau piatră, în locul de veci. Noutatea celei de a treia expoziții „Povești din lada de zestre – RomânIA autentică”, este fotografia portret FineArt . Prin această prezentare ,pe lângă frumusete, emoții, artista ne dezvăluie cum să observăm, noi privitorii, culorile, compozitia fotografică, cum să percepem lumina și totodată ne lasă să intuim cum a folosit ea lumina naturală, cum a interacționat cu modelul pentru obținerea imaginii creative, cum a folosit cu măiestrie camera învârtind-o prin cercul cromatic, cum a manipulat softul necesar pentru a da acea notă de rafinament si grație picturală.

        După cum știm, inginerii sunt profesioniști care inventează, proiectează, analizează, construiesc și testează mașini, sisteme complexe, structuri, gadgeturi și materiale pentru a îndeplini obiectivele și cerințele funcționale, ținând cont de limitările impuse de practic, reglementare, siguranță și cost.[2]  Aflăm că un inginer are sensibilitate și poate empatiza cu estetica frumosului , cu estetica luminii în mod special, realizând fotografii.

        Umberto Eco amintea în “ Arta și frumosul în estetica medievală”, că Sfântul Augustin[3]  elaborase o teorie a frumosului ca regularitate geometrică, deci un frumos foarte aproape de inginerie. Fotografiile Corneliei Gherguț surprind unghiurile egale ale cutelor iei tradiționale românești și dau totodată un mare echilibru fustelor și fotelor bogate, rotindu-le în cercuri perfecte unde nimic nu rupe egalitatea continuă a circumferinței. Dar deasupra tuturor este sufletul fotografiei – chipul femeii în lumină – care se mândrește cu ia sa; artista fotograf surprinzând nedefinibilul și anume acel sentiment al identității absolute cu tot ce este tradiție strămoșească românească.

        Cuvântul fotografie are la origine două cuvinte provenite din limba greacă: phōs care se traduce ca lumină și graphis care se traduce ca a scrie.[4] Putem afirma ca fotografiile realizate de Cornelia Gherguț sunt scriere cu lumină, si de ce nu, pictură cu lumină. Lumina în fotografiile Corneliei are o puternică valoare simbolică; ea sugerează bucuria și tristețea, frumusețea și sublimul, sclipirea și îndrăzneala, veselia și mândria. Artista fotograf asociază lumina cu cunoașterea; privirile personajelor sale radiază credința în valorile trecutului. De aceea multe personaje din fotografiile sale sunt desculțe, pentru a ni se aminti că trebuie să simțim, să iubim acest pământ pe care îl călcăm, pentru a avea memoria rădăcinilor noastre.

        Proprietatea luminii de a fi transmisă la distanță fără suport material alimentează o metaforă veche, care o asociază cu ideile. Filosoful grec Plotin a fost primul care a legat în mod explicit lumina de frumusețe, punând bazele pentru ceea ce va deveni ulterior estetica luminii. Pseudo Dionisie Areopagitul a formulat conceptul de frumusețe ca armonie și lumină, care a exercitat o influență enormă asupra conceptului creștin de frumusețe, precum și asupra reprezentării artistice. Filosoful scolastic Robert Grosseteste a creat o cosmologie bazată pe lumină: Dumnezeu este o sursă de lumină, iar universul este alcătuit dintr-un flux de energie luminoasă din care emană frumusețea și ființa. Din această lumină unică derivă sferele și elementele astrale, precum și culorile și volumul lucrurilor,[5]   dar și valorile trecutului.

        Tratamentul luminii în artă este unul dintre cele mai importante teme ale tehnicilor artistice ale fiecărei arte și în special în arta fotografică. Se pare că inginera Cornelia Gherguț a găsit secretul luminii, a descifrat valoarea estetică a acesteia. A reușit să proiecteze portrete prin expresia luminii, fie ea dreaptă, fie ea înaltă, fie ea aeriană sau artificială, demonstrându-ne că fiecare creație a sa este o pictură cu lumină.

[1]https://www.facebook.com/PrimariaMunicipiuluiIasi 

[2]https://ro.wikipedia.org/wiki/Inginer

[3]Fericitul Augustin rămâne dascălul fără asemănare al întregului Occident creștin,s-a născut la 13 noiembrie 354, în Tagaste, orășel din provincia africană Numidia. Tatăl său nu era creștin și s-a botezat numai pe patul de moarte, dar în schimb, mama sa, Monica, era o fierbinte credincioasă. Augustin a învățat mai întâi în Tagaste, apoi în Madaura și Cartagina. Fiind foarte înzestrat, a deschis o școală de retorică la Cartagina, ca după aceea să meargă la Roma și Milano.

[4]https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotografie#:~:text=Fotografia%20este%20arta%2C%20aplica%C8%9Bia%20%C8%99i, cum%20ar%20fi%20filmul%20fotografic.

[5]Umberto Eco, Arta și frumosul în estetica medievală, Editura Meridiane, 1999

Petruța Luchian