File de istorie : Pintea Viteazul – 355 de ani de la naștere

File de istorie
                        Vestitul haiduc al Maramureșului, Pintea Viteazul (Grigore Pintea) – la  355 de ani de la naștere ( n. la 25 februarie 1670 ). 

           Pintea Viteazul a fost un vestit haiduc, dar și o personalitate marcantă a istoriei noastre din Țara Maramureșului, fiind un om viteaz, curajos, plin de viață și pietate, fără frică. A fost printre primii oameni ai acestor vremuri, de pe meleagurile Maramureșene care a constatat nedreptățile din societate și a ales schimbarea. A rămas în istorie ca un personaj legendar. Grigore Pintea, cunoscut în istorie și în folclor, drept Pintea Viteazul, Haiducul sau Împăratul Codrilor s-a născut în data de 25 februarie 1670 în familia Cupșa, familie de țărani nobili români, în satul Măgoaja din Țara Lăpușului, fostul Comitat Solnoc-Dăbâca, cu capitala în orașul Gherla, din actualul județ Cluj. O parte din anii copilăriei sale și i-a petrecut la vărul său, nobilul Crăciun, apoi împreună au mers la cea mai bună școală românească din Transilvania, în orașul Aiud, din actualul județ Alba. Încă din perioada de elev, a cutreierat meleagurile din Ardeal, cunoscând mai multe orașe și localități importante, fiind pasionat de cunoaștere și de studierea mai multor limbi străine. După perioada studiilor de la Aiud, a fost trimis la studii la școlile înalte de la Viena, unde a învățat și taina armelor.

La vârsta de 25 de ani se întoarce acasă de la studii, iar din acel moment, cunoscând realitățile sociale ale populației din zona Maramureșului și Sătmarului, pentru a face schimbarea necesară și a înlătura nedreptățile, începe viața riscantă de haiduc. A haiducit în Țara Lăpușului, Năsăudului, Maramureșului, a Bihorului și în Țara Chioarului. Cea mai mare acțiune legată de începuturile haiduciei sale este atacul asupra castelului grofului din Rona, o localitate de lângă Sighet, cunoscută pentru izvoarele și lacurile cu apă sărată (ocne). Acolo, în timpul confruntării, au fost omorâte peste 250 de persoane. După acest eveniment, Leopold I. (1640-1705), Rege al Ungariei și al Boiemiei din 1655, Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1658 până la 5 mai 1705, data decesului), oferă 500 de taleri imperiali (monedă veche austriacă de argint, mare, cu două fețe, folosită în Europa și în țările române timp de 400 de ani, precum și în SUA sub numele de dolar american, cu valoare de 25 de grițari, adică 50 de fileri), drept recompensă, celui care-l găsește și-l predă pe Pintea Viteazul – haiducul. Pintea Viteazul a ajutat familiile sărace din zona Maramureșului și Sătmarului, fiind un Robin Hood ( haiduc englez din timpurile medievale, ce fura de la bogați și dădea săracilor, luptând împotriva nedreptății și tiraniei).

 Pintea Viteazul a înfruntat deschis pe tătarii năvălitori. A fost și servitor la unele familii boierești, a fost căsătorit cu Mălina Costan, dar nu se știe exact dacă a avut urmași. Cămașa de zale  cu care ar fi luptat Pintea, se află la biserica de lemn de la Budești.         Timp de zece ani, el a haiducit și a strâns în jurul său o ceată haiducească cu care participă la mișcarea de rezistență, răscoala Curuților sau Războiul de Independență a lui Rakoczi in 1703, fiind primul român din Maramureș, care sare în ajutorul lui Francisc Rakoczi al II-lea , Principe al Transilvaniei (n.27. 03. 1676- d. 08. 04. 1735), care a declanșat o luptă de eliberare națională, în armata căruia Pintea Viteazul avea gradul de căpitan, datorită instruirii sale, a stăpânirii tehnicilor militare deprinse în garnizoanele imperiale, diplomat și bun negociator cu diverși adversari. Faptul că Pintea a participat la răscoală, este mențioat în memoriile lui Rakoczi, dar și în Arhivele Statului. Din unele documente, care se contrazic privind data, la 14 august 1703 Pintea împreună cu haiducii săi asediază Cetatea Baia Mare, iar după câteva zile de asediu, pe data de 22 august, 1703, Pintea este împușcat mortal într-o ambuscadă, din ordinul lui Ștefan  Decsy, de către un mercenar plătit cu 500 de taleri imperiali. Tristul eveniment a avut loc în apropierea Bastionului Măcelarilor, la poarta maghiară situată aproximativ pe locul actualei piețe agroalimentare, una din intrările importante în Baia Mare din partea de sud a orașului. 

La trista întâmplare s-a adăugat trecutul zbuciumat  și plin de legende al Maramureșului și Sătmarului și a întregului Ardeal subjugat secole la rând de puteri străine, care impuneau populației băștinașă, dări enorme, insuportabile în bani sau în natură, fiind obligați și la munci în folosul nobililor, obligație numită „robotă”. Împotriva acestor asupriri insuportabile s-au ridicat și au acționat haiducii conduși de Pintea Viteazul.         

El este cel mai important român al secolului al XVII-lea (după afirmația lui Ovid Densușeanu). Nu are un mormânt recunoscut, nu se știe nici până astăzi locul în care-și odihnește trupul neînsuflețit. Există, totuși, un mormânt pe serpentinele de coborâre spre Baia Sprie din Pasul Gutâi, pe care se găsește o placă de marmură albă, cu inscripția: „Legenda spune că Pintea Viteazul, a cărui viață a fost curmată de uneltirile nobililor din Baia Mare la 7 august 1703, a fost înmormântat în acest loc de către oștenii săi”.          Pintea Viteazul, nimeni altul decât Pintea Grigore, datorită faptelor sale, s-a bucurat și se bucură de mare popularitate fiind cântat încă din secolul XVIII până în zilele noastre de către oamenii din zonele: Maramureș, Satu Mare, Cluj, Bihor, Bistrița, prin versuri populare dintre care, eșantionul ce-l prezint este grăitor: „ Hai, hai, cât îi Maramureșu / Nu-i ca Pintea Viteazu, / Nu-i ca Pintea Haiducu, / Pe bogați îi prinde-n clește, / Pe săraci bine-i păzește…..” cântau plini de recunoștință maramureșenii din Țara Lăpușului de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul sec. XVIII-lea. Această popularitate dovedită și de nenumăratele denumiri toponime, ce poartă numele  haiducului Pintea Viteazul, ca de exemplu: Casa, Fântâna, Grota, Masa, Peștera, Pivnița, Poarta, Șura,  Hanul, Popasul, toate a lui Pintea, ce sunt întâlnite în zona Maramureșului, i-au indignat  pe nobilii din zonă, motiv pentru care și-au pus întrebarea: „Cum a reușit un bandit, după cum îl socoteau autoritățile, să intre în conștiința oamenilor din Maramureș, ca un om binecuvântat, iubit și respectat? Răspunsul îl dau chiar oamenii din timpul lui Pintea, prin cântecele pline de jale și mulțumire în același timp, pe care le-au lăsat urmașilor, ca să aibă și aceștia o speranță, să-l aibă ca model-simbol pe Pintea. Jalea venea de la autorități, de la grofi, bucuria și speranța venea de la Pintea, de la Haiduc. În Maramureș, și în zilele noastre, aproape fiecare persoană, de orce vârstă, îl elogiază prin vorbă și cântec pe Viteazul Haiduc Pintea.  Pentru nemurirea și veșnicia existenței lui Pintea ca simbol al dreptății, românii de bună credință au realizat și realizează nenumărate spectacole folclorice în care-l omagiază pe Pintea, culminând cu realizarea filmului „Pintea Viteazul”, în care rolul principal al lui Pintea este realizat excepțional de marele și iubitul artist român Florin Persic. Cântând nemurirea prin codrii, doar cu luceferii dimpreună și susurul pâraielor drept alean, mereu pe fugă, fără casă și fără averi, haiducii au reprezentat acei eroi nemuritori ai românilor, pe care trebuie să-i cinstim cum se cuvine. Unul dintre aceștia a fost și Pintea Viteazul pe care în ziua de 25 februarie în fiecare an, avem datoria să-l omagiem, în numele tuturor celor care la fel ca el  s-au jertfit pentru binele semenilor.

   DRAYTON-DARIUS  MORRIS-VLONGA                                    23.02.2025.          -Dallas, Texas, SUA –  19 ani.