Mi-a spus bunica că îngerii nu îmbătrânesc niciodată,

eram mic, iar bunica mi se părea un înger:

— Dar tu de ce ai îmbătrânit, întrebai eu nedumerit.

— Nimeni nu-i înger pe pământ și tu ești înger,

Dumnezeu te păstrează așa cum ești, acolo sus, în cer,

chiar dacă ai să crești și ai să îmbătrânești aici pe pământ,

iar dacă viața ta va fi fără prihană, atunci când vei ajunge-n cer,

ai să fii îngerul Lui, așa cum ești acum.

— Și o să am aripi?

— Aripi le văd doar cei de pe pământ,

ele – de fapt – sunt palmele Lui, care te țin în căușul cerului.

— Dar eu te văd cu aripi, bunică!

— Și eu te văd cu aripi, dar asta e pentru că ne iubim,

toți care iubesc sunt îngerii Lui,

de aceea se spune – atunci când iubim – că ne simțim ca-n al nouălea cer!

— Bunică, vrei să mă aștepți până îmbătrânesc și eu,

să zburăm împreună acolo sus, dacă n-o să te recunosc,

tu vei fi tânără acolo, nu?

— O să fiu așa cum mă știi, acolo ochii au privilegiul să vadă doar dragostea,

iar dragostea noastră are chipul de pe pământ, așa cum s-a înfiripat.

— Deci îngerii nu îmbătrânesc niciodată, rămân așa cum i-a prins dragostea?

— Da, puiule, pentru că dragostea nu are vârstă, are doar aripi!

Foto: Nelu și Relu Puia, Rădăuți, anul 1959-60.