Mesaj într-o sticlă cu aripi ce fumează

M-am tras în chip să rămân pentru posteritate,
să mă vadă cine o fi pe-atunci, cum am fost,
atunci când – de fapt – nu mai eram,
doar mă aminteam pe bucăți de timp spart.
…
Dragii mei, era o jale pe pământ, cum nu vă puteți închipui,
omenirea ardea ca o lumânare într-o biserică venetică,
până și sfinții din icoane erau întorși cu spatele,
renegarea venea direct din cer, fără intermediari pe pământ.

Voi, cei ce veți afla toate astea, sunteți probabil de pe arca lui Noe,
alt Noe, un Noe venit de pe altă planetă,
iar arca – de fapt – o fi Carul Mare sau cine știe ce vehicul,
dar nu-i bai, voi să fiți sănătoși și luați aminte,
nu vă jucați de-a Dumnezeu, ca noi, cei ce-am fost cândva pe Pământ.

În încheiere, ce să vă zic, nu știu cum sunteți voi pe acolo,
dar noi pe Pământ, tare ne mai iubeam
– și de foame și de sete și de stele verzi pe pereți!

P.S. Pun acest mesaj în ciocul unei păsări, ca pe-o ramură de măslin, voi, probabil veți zice că-i o sticlă cu aripi ce fumează, nu-i bai, să ajungă numai.
(relu)
17 10 2021