Alb și negru

Inima-mi cântă,

rațiunea-mi plânge…

în inimă bucurie,

în minte tristețe…

Dar de ce e mereu această opoziție?

Albul e alb, și negrul e negru… știam…

Nici măcar în sentimente nu putem găsi absolutul.

Poate… pentru că albul nu e alb

dacă mai întâi nu am văzut cum e negrul făcut…

și negrul nu e negru

dacă într-o zi albul nu l-am cunoscut.

Pentru că în fericire e tristețea,

pentru că în tristețe este bucuria,

pentru că e nevoie ca inima să cunoască plânsul

pentru a putea apoi cânta.

(din volumul „Scântei de suflet/ Scintille dell’animo”, Rediviva, Milano 2020)

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *