Alb și negru

Inima-mi cântă,

rațiunea-mi plânge…

în inimă bucurie,

în minte tristețe…

Dar de ce e mereu această opoziție?

Albul e alb, și negrul e negru… știam…

Nici măcar în sentimente nu putem găsi absolutul.

Poate… pentru că albul nu e alb

dacă mai întâi nu am văzut cum e negrul făcut…

și negrul nu e negru

dacă într-o zi albul nu l-am cunoscut.

Pentru că în fericire e tristețea,

pentru că în tristețe este bucuria,

pentru că e nevoie ca inima să cunoască plânsul

pentru a putea apoi cânta.

(din volumul „Scântei de suflet/ Scintille dell’animo”, Rediviva, Milano 2020)

Articole asemănătoare

Eminescu

Dacă frumosul s-a concentrat în poezie,pe noi, românii, Eminescu mult ne-a ajutat,căci nu întâmplător născuți am fost cu toțiiîn ale sale poezii firesc îmbălsămați. Când…

Dans de fulgi

În dans de fulgiîmi văd visurile toate,ce le purtam în inimă,în minte,în nopțile reci şi înstelate,în întrebările rămase fără de răspunscând luna visele mi le…

Te regăsesc

Te regăsesc bucăți de sufletprin poze-n alb și negrutimpîn vuiet dinspre vifor,pântectablou pictat de plânspe câmp. Te regăsesc în gând sălbatecîn râu ce curge peste…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *