Alb și negru

Inima-mi cântă,
rațiunea-mi plânge…
în inimă bucurie,
în minte tristețe…
Dar de ce e mereu această opoziție?
Albul e alb, și negrul e negru… știam…
Nici măcar în sentimente nu putem găsi absolutul.
Poate… pentru că albul nu e alb
dacă mai întâi nu am văzut cum e negrul făcut…
și negrul nu e negru
dacă într-o zi albul nu l-am cunoscut.
Pentru că în fericire e tristețea,
pentru că în tristețe este bucuria,
pentru că e nevoie ca inima să cunoască plânsul
pentru a putea apoi cânta.
(din volumul „Scântei de suflet/ Scintille dell’animo”, Rediviva, Milano 2020)
Răspunsuri